Dacă ați primit de la ANAF un aviz de verificare a situației fiscale personale, printre documentele anexate se află, aproape întotdeauna, și solicitarea de a depune declarația de patrimoniu și de venituri. Nu este o formalitate administrativă: din clipa depunerii, declarația devine una dintre piesele centrale ale dosarului, confruntată cu datele pe care organul fiscal le deține deja de la bănci, notari, registre auto sau din schimbul internațional de informații.
Declarația de patrimoniu și de venituri este reglementată de art. 138 alin. (7) din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) și există exclusiv în contextul verificării situației fiscale personale (VSFP) — procedura prin care organul fiscal central examinează ansamblul situației fiscale a unei persoane fizice cu privire la impozitul pe venit.
Trebuie subliniat de la început: nu este o declarație periodică și nu se depune din proprie inițiativă. Nu o confundați nici cu declarația de avere a demnitarilor și funcționarilor publici, nici cu declarația unică. Obligația se naște doar la solicitarea expresă a organului fiscal, adresată persoanei fizice supuse verificării — de regulă după ce analiza de risc a identificat o diferență semnificativă între veniturile declarate și cele estimate: mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei (art. 138 alin. (2)).
Solicitarea vine, în practică, în două momente: fie odată cu avizul de verificare (cazul cel mai frecvent, solicitarea fiind anexată avizului), fie pe parcursul verificării, dacă organul fiscal apreciază că are nevoie de această declarație ulterior.
Contextul din 2026 face subiectul cu atât mai actual: prin Ordinul președintelui ANAF nr. 768/2026, în vigoare din 6 iulie 2026, competența de exercitare a verificării situației fiscale personale a fost extinsă și la Direcția Generală Antifraudă Fiscală, care poate acum stabili direct impozitul de 70% pe veniturile din surse neidentificate. Numărul persoanelor fizice care vor primi astfel de solicitări este, previzibil, în creștere.
Elementele care trebuie declarate sunt stabilite prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3704/2015, care aprobă și modelul declarației. Un principiu esențial: elementele se declară indiferent de locul situării sau realizării — în țară ori în străinătate.
Terenuri, clădiri și alte bunuri imobile, indiferent de statul în care se află.
Mijloace de transport înmatriculate sau înregistrate; metale prețioase, bijuterii, obiecte de artă, colecții și antichități cu valoare de achiziție însumată peste 15.000 lei; animale de rasă sau de competiție peste același prag.
Conturi și depozite bancare, fonduri de investiții și forme echivalente de economisire; plasamente, investiții directe și împrumuturi acordate altor persoane.
Alte bunuri, titluri sau dețineri cu valoare individuală de peste 10.000 lei; polițele de asigurare, cu excepția asigurărilor de răspundere civilă auto.
Cheltuielile personale și cele cu persoanele aflate în întreținere, precum și datoriile.
Veniturile cu reținere la sursă, veniturile neimpozabile (donații, moșteniri, despăgubiri) și veniturile scutite — pe fiecare categorie și sursă, din țară și din străinătate.
Logica formularului este transparentă: organul fiscal reconstituie din el punctul de plecare și punctul de sosire al patrimoniului dumneavoastră în perioada verificată, plus fluxurile care ar trebui să explice diferența. Orice element omis, subevaluat sau nesusținut documentar devine o fisură în propria dumneavoastră apărare.
Declarația se depune în termenul general de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare — același termen, prevăzut sub sancțiunea decăderii, în care puteți prezenta documente justificative și clarificări relevante.
Termenul de 60 de zile se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la cererea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal.
Dacă solicitarea are loc pe perioada verificării, declarația se depune în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării.
Cele 60 de zile par generoase. În realitate, sunt scurte pentru ceea ce trebuie construit în interiorul lor: inventarierea patrimoniului din țară și din străinătate, obținerea extraselor de cont pe perioada verificată (care poate acoperi întregul termen de prescripție de 5 ani), reconstituirea documentară a împrumuturilor, donațiilor și transferurilor din familie, corelarea declarației cu documentele justificative. Sancțiunea decăderii înseamnă că documentele neprezentate în termen pot să nu mai fie luate în considerare în această etapă — gestionarea calendarului devine o componentă esențială a apărării. Verificarea în sine are o durată reglementată — nu poate depăși 270 de zile de la data începerii — timp în care declarația depusă rămâne referința față de care se raportează toate constatările.
Dacă nu depuneți declarația, consecința directă este contravențională: nedepunerea la solicitarea organului fiscal constituie contravenție potrivit art. 336 alin. (1) lit. s) din Codul de procedură fiscală și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei. Consecința indirectă este însă decisivă: verificarea nu se oprește. Organul fiscal va stabili situația dumneavoastră exclusiv pe baza informațiilor deținute sau obținute de la terți — bănci, notari, ANCPI, registre auto, autorități fiscale străine — și va aplica metodele indirecte de stabilire a veniturilor prevăzute de OPANAF nr. 675/2018: metoda sursei și utilizării fondurilor, metoda fluxurilor de trezorerie, metoda patrimoniului net. Practic, renunțați voluntar la instrumentul prin care puteați explica proveniența fondurilor.
Declarația inexactă este, în multe dosare, mai periculoasă decât nedepunerea, pentru că produce efecte pe trei planuri:
Formularul și textul art. 138 avertizează expres că falsul în declarații constituie infracțiune, prevăzută de art. 326 din Codul penal. Ascunderea unui cont din străinătate sau a unui imobil poate deveni obiectul unui dosar penal distinct.
Inspectorii compară declarația cu datele de la terți. O singură omisiune semnificativă descoperită subminează credibilitatea întregii declarații și a tuturor explicațiilor ulterioare.
Acolo unde documentele nu acoperă fluxurile constatate, organul fiscal stabilește venituri cu sursă neidentificată — impozitate, din 1 iulie 2024, cu 70% asupra bazei impozabile ajustate (Legea nr. 296/2023), plus dobânzi și penalități.
ATENȚIE. Riscul principal nu este amenda de până la 50.000 lei pentru nedepunere, ci efectul declarației asupra întregului dosar. O declarație incompletă sau contradictorie cu datele deținute de ANAF deschide drumul spre estimarea veniturilor prin metode indirecte și spre impozitul de 70% pe sumele rămase nejustificate — iar declarația falsă poate atrage răspunderea penală pentru fals în declarații. La o diferență nejustificată de 300.000 lei, discuția nu mai este despre o amendă — este despre obligații fiscale care pot depăși 210.000 lei plus accesorii. Declarația se construiește o singură dată, corect, cu documentele justificative pregătite în paralel — nu se „repară" ulterior.
Experiența practică arată că diferența dintre un dosar care se închide rezonabil și unul care escaladează se face în primele săptămâni după primirea avizului.
Reconstituiți documentar perioada verificată: extrase pentru toate conturile (inclusiv cele închise sau din străinătate), acte de proprietate, contracte, dovezi ale donațiilor și moștenirilor. Declarația trebuie să fie oglinda documentelor, nu invers.
ANAF nu se uită doar la ce dețineți la începutul și la sfârșitul perioadei, ci la cum ați ajuns de la una la alta. Pentru fiecare intrare semnificativă de fonduri trebuie să existe un răspuns documentat la întrebarea „de unde?".
Declarația va fi citită împreună cu declarațiile fiscale anterioare, cu răspunsul la eventuala notificare de conformare și cu explicațiile date în timpul verificării. Orice contradicție devine argument împotriva dumneavoastră.
Prelungirea de 30 de zile se solicită justificat și la timp. Dacă anumite documente vin greu — bănci străine, arhive notariale — strategia depunerii lor trebuie gândită în raport cu sancțiunea decăderii.
Metodele indirecte sunt instrumente tehnice, cu vulnerabilități care pot fi identificate și contestate — mult mai eficient înainte de emiterea deciziei de impunere decât după. O declarație construită profesionist schimbă structural poziția din care este analizată fiecare constatare.
Nu. Declarația de patrimoniu și de venituri se depune exclusiv la solicitarea organului fiscal, în cadrul verificării situației fiscale personale. Nu există o obligație periodică de declarare a patrimoniului pentru persoanele fizice obișnuite. Dacă însă aveți intrări de fonduri greu de documentat, este prudent să vă pregătiți dosarul justificativ înainte de orice solicitare.
Da, integral. Elementele de patrimoniu și de venituri se declară indiferent de locul situării sau realizării, în țară ori în străinătate. ANAF primește date despre conturile externe prin schimbul automat de informații (CRS), astfel încât omisiunea unui cont străin este, de regulă, detectabilă.
Riscați amendă contravențională între 10.000 și 50.000 lei (art. 336 alin. (1) lit. s) din Codul de procedură fiscală), iar verificarea continuă pe baza datelor deținute de organul fiscal, cu estimarea veniturilor prin metode indirecte. Nedepunerea nu oprește procedura — doar vă elimină din dialog.
Este o situație delicată, care trebuie gestionată cu asistență de specialitate: Codul de procedură fiscală nu reglementează expres un formular rectificativ pentru această declarație, astfel că modul și momentul corectării contează pentru credibilitatea dosarului și pentru evitarea riscului penal. O completare spontană și documentată este, de regulă, preferabilă descoperirii omisiunii de către inspectori.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Reflectă stadiul legislativ la data redactării; nu constituie consultanță juridică sau fiscală — fiecare situație trebuie analizată individual, pe baza documentelor concrete.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.