Ați facturat în martie, clientul plătește în iunie, iar TVA-ul l-ați virat la buget în aprilie, din banii pe care nu îi aveați. Sistemul TVA la încasare există exact pentru situația aceasta. Are însă o față pe care puțini o privesc înainte de a opta: mută în același fel și deducerea, la dumneavoastră și la clienții dumneavoastră.
În sistemul TVA la încasare, reglementat la art. 282 alin. (3) și următoarele din Codul fiscal, exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii livrărilor sau prestărilor, nu la data facturii. Pot opta persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, cu sediul activității economice în România, a căror cifră de afaceri nu depășește plafonul legal nici în anul precedent, nici în anul curent la data opțiunii.
Plafonul a fost majorat în 2026: 4.500.000 lei până la 28 februarie, 5.000.000 lei de la 1 martie. Sistemul este opțional, se intră prin notificare și se iese fie obligatoriu, la depășirea plafonului, fie prin opțiune, oricând după primul an. Nu pot aplica sistemul membrii unui grup fiscal unic și persoanele nestabilite în România.
Atractivitatea sistemului stă într-o singură frază: nu mai plătiți TVA la buget pentru facturi neîncasate. Costul lui stă în fraza următoare, care se citește mai rar.
La ieșiri, taxa colectată devine exigibilă la încasare, integral sau proporțional cu plățile parțiale primite. Avansurile încasate generează exigibilitatea pentru sumele primite. Nu mai există un termen la care taxa devine exigibilă în lipsa încasării; până la plată, taxa nu se datorează.
La intrări, dreptul de deducere a taxei aferente achizițiilor se amână până la data plății către furnizor. O firmă care cumpără mult și plătește târziu își amână propria deducere cu tot atâtea zile. Pentru un proiect cu investiții mari, efectul este invers celui căutat.
Și la clienți. Beneficiarul unei facturi emise de un furnizor care aplică sistemul deduce taxa abia la plata facturii, nu la primirea ei. Clientul mare, care plătește la 60 sau 90 de zile, își vede deducerea amânată cu exact acel interval. De aici reticența unor cumpărători față de furnizorii pe TVA la încasare, reticență care nu are legătură cu fiscalitatea furnizorului, ci cu a lor.
Sistemul nu se aplică importurilor, achizițiilor și livrărilor intracomunitare, operațiunilor supuse taxării inverse și operațiunilor cu persoane afiliate, care rămân sub regulile generale chiar în cursul aplicării sistemului. Cotele nu se schimbă prin sistem: de la 1 august 2025, potrivit art. 291 din Codul fiscal modificat prin Legea nr. 141/2025, cota standard este 21%, iar cota redusă unică 11%.
Plafonul de 4.500.000 lei, verificat pentru cifra de afaceri din 2025 și pentru cea din 2026 la data opțiunii. Este plafonul cu care s-a intrat în an.
Plafonul de 5.000.000 lei, pentru opțiunile exercitate și pentru verificările de depășire din această dată încolo. Cifra de afaceri se calculează în funcție de operațiunile realizate în perioada cu cod valabil de TVA.
Persoanele care au depășit 4.500.000 lei în ianuarie sau februarie 2026, fără a depăși 5.000.000 lei, nu se radiază din registru și nu au obligația notificării. Regimul tranzitoriu le păstrează în sistem.
Membrii unui grup fiscal unic, persoanele nestabilite în România și cele care au depășit plafonul în anul precedent. Îndeplinirea condiției de cifră de afaceri nu ajută dacă intervine una dintre excluderi.
Persoana înregistrată în scopuri de TVA înainte de 2026 optează pentru aplicarea sistemului de la 1 ianuarie prin notificare depusă până la 20 ianuarie inclusiv. Persoana care se înregistrează în cursul anului și optează ulterior depune notificarea până la data de 20 inclusiv a lunii anterioare începerii perioadei fiscale de la care aplică sistemul, cu condiția să nu fi depășit plafonul la data opțiunii. Notificarea se face prin formularul 097 sau prin declarația 700.
Ieșirea obligatorie intervine la depășirea plafonului în cursul anului. Notificarea se depune până la data de 20 inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale în care s-a depășit plafonul, iar sistemul se aplică până la sfârșitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul a fost depășit.
Ieșirea prin opțiune este permisă oricând în cursul anului, dacă plafonul nu a fost depășit, prin notificare depusă între 1 și 20 ale lunii, cu o singură excepție: primul an în care s-a optat pentru sistem. Cine a intrat trebuie să rămână cel puțin un an.
Cifra de afaceri din 2025 și cea din 2026 la data opțiunii, raportate la plafonul aplicabil la acea dată. Verificarea excluderilor: grup fiscal unic, stabilire în România.
Se calculează pe facturile din ultimele douăsprezece luni. Cu cât încasați mai târziu, cu atât taxa colectată amânată este mai mare. Este beneficiul brut al sistemului.
Același calcul, pe achiziții. Cu cât plătiți mai târziu, cu atât deducerea amânată este mai mare. Este costul brut al sistemului. Diferența dintre cele două este prima cifră care contează.
Se identifică clienții mari, cu termene lungi de plată, care își vor vedea deducerea amânată și pot reacționa comercial. O pierdere de client anulează orice avantaj de trezorerie.
Dacă urmează achiziții mari cu plată eșalonată, amânarea deducerii pe acele sume se cuantifică separat. Sistemul se poate dovedi contraproductiv exact în anul investiției.
Evidența pe încasări și plăți, jurnalele adaptate, mențiunea obligatorie pe facturi, configurarea sistemului contabil. Sunt costuri reale, care se compară cu beneficiul de trezorerie, nu se ignoră.
Renunțarea nu este posibilă în primul an. Decizia se ia pentru cel puțin douăsprezece luni, cu proiecția plafonului pentru tot intervalul, ca ieșirea să fie una aleasă, nu una impusă.
Amânați și deducerea, la dumneavoastră și la clienți. Sistemul mută două momente; avantajul net poate fi negativ.
În primul an nu se poate renunța. Iar depășirea plafonului scoate din sistem obligatoriu, cu notificare în termen.
De la 1 martie 2026 este 5.000.000 lei, cu regim tranzitoriu pentru ianuarie și februarie. Cifra veche apare încă în multe surse.
Sunt, și o știu. Deducerea lor se amână la plată. Refuzul comercial este consecința cea mai costisitoare a sistemului.
Taxa colectată devine exigibilă la data încasării, nu la data facturii, deci nu o mai avansați la buget pentru facturi neîncasate. În oglindă, taxa deductibilă aferentă achizițiilor se deduce abia la plata furnizorului. Sistemul mută ambele momente, nu doar pe cel favorabil.
A fost 4.500.000 lei până la 28 februarie 2026 și este 5.000.000 lei de la 1 martie 2026, potrivit art. 282 alin. (3) din Codul fiscal. Cifra de afaceri se verifică atât pentru anul precedent, cât și pentru anul curent, la data opțiunii.
Nu. Regimul tranzitoriu prevede că persoanele care au depășit vechiul plafon în ianuarie sau februarie 2026, fără a depăși 5.000.000 lei, nu se radiază din registru și nu au obligația notificării.
Pentru că și ei deduc taxa de pe facturile dumneavoastră abia la plată, nu la primirea facturii. Pentru un client care plătește la 60 de zile, deducerea se amână cu 60 de zile. Este dezavantajul comercial al sistemului, mai important adesea decât cel administrativ.
Dacă nu ați depășit plafonul, puteți renunța oricând în cursul anului, prin notificare depusă între 1 și 20 ale lunii, cu excepția primului an în care ați optat. Dacă ați depășit plafonul, ieșirea este obligatorie, cu notificare până la data de 20 a lunii următoare perioadei fiscale a depășirii.
Nu. Importurile, achizițiile și livrările intracomunitare, operațiunile cu taxare inversă și cele către persoane afiliate rămân sub regulile generale de exigibilitate, chiar dacă aplicați sistemul pentru restul operațiunilor.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă firma dumneavoastră a primit o notificare sau are un control în curs, analizele conexe sunt grupate la controlul fiscal. Pentru asistența acordată companiilor, vedeți fiscalitate pentru companii.
O primă discuție pune pe cifre termenele de încasare și de plată, structura clienților și proiectele de investiții, ca decizia să fie una de trezorerie, nu una de principiu.