Codul de TVA v-a fost anulat acum cțiva ani. Ați continuat activitatea, fără să înscrieți taxa pe facturi, pentru că nu mai aveați dreptul. Apoi a venit inspecția, iar organul fiscal a calculat retroactiv TVA-ul pe care nu l-ați încasat niciodată, cu dobânzi și penalități. Legea nr. 177/2026 anulează aceste obligații.
Legea nr. 177/2026 anulează taxa pe valoarea adăugată și accesoriile pe care organul fiscal le-a stabilit prin decizie de impunere ulterior anulării din oficiu a codului de TVA, pentru perioadele cuprinse între 1 ianuarie 2019 și 27 august 2026.
Anularea operează din oficiu, fără cerere. Sumele deja achitate se restituie însă numai la cererea contribuabilului. Legea produce efecte de la 27 august 2026, independent de momentul în care va fi publicată procedura de aplicare.
Mecanismul care a generat aceste obligații poate fi descris în câteva rânduri.
Organul fiscal anulează din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA, de regulă pentru inactivitate fiscală, pentru nedepunerea deconturilor ori în temeiul declarației pe proprie răspundere privind nedesfășurarea de activități economice. Societatea își continuă activitatea, însă, nemaiavând un cod valabil, nu înscrie taxa pe facturi și nu o încasează de la clienți. După un interval care a ajuns adesea la câțiva ani, cu prilejul unei inspecții, organul fiscal calculează retroactiv taxa aferentă acelor operațiuni, adaugă dobânzi și penalități și emite decizie de impunere.
Rezultatul este o sarcină pe care contribuabilul urmează să o suporte din resurse proprii, pentru o taxă pe care administrația însăși îi interzisese să o colecteze. În cazul afacerilor de dimensiuni reduse, sumele au depășit frecvent capacitatea de plată, iar în unele situații societatea își încetase deja activitatea la momentul impunerii.
Practica administrativă aflată la originea acestor impuneri a fost cenzurată la nivel european. În cauza C-164/24, Cityland EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că radierea unei persoane impozabile din registrul TVA pentru neîndeplinirea unor obligații, fără analiza naturii încălcărilor și a comportamentului contribuabilului, contravine principiilor proporționalității și securității juridice. Curtea a subliniat că atribuirea codului de TVA este esențială pentru funcționarea sistemului și nu poate fi revocată în mod automat, în absența unei evaluări individualizate.
Se anulează diferențele de obligații fiscale principale reprezentând taxa pe valoarea adăugată, precum și accesoriile aferente, respectiv dobânzile și penalitățile, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului ca urmare a anulării înregistrării în scopuri de TVA.
Pentru ca situația să intre în sfera legii, anularea codului trebuie să fi intervenit în unul dintre cazurile prevăzute la art. 316 alin. (11) lit. a), d) și e) din Codul fiscal. În privința anulărilor mai vechi, măsura se aplică deopotrivă atunci când temeiul a fost art. 153 alin. (9) lit. a), b), d) și e) din Legea nr. 571/2003, în forma aflată în vigoare la data anulării.
Un al doilea set de dispoziții privește cooperativele agricole constituite în temeiul legii cooperației agricole, pentru care se anulează, în condiții asemănătoare, diferențele de taxă și accesoriile aferente.
Legea nu se aplică atunci când contribuabilul a evidențiat distinct taxa pe facturi ori a încasat-o de la clienți, integral sau parțial, împrejurare pe care organul fiscal o constată.
Excepția este coerentă cu rațiunea măsurii. Amnistia privește ipoteza în care taxa nu a fost niciodată colectată, astfel încât nu există o sumă primită de la client și rămasă la dispoziția contribuabilului. Atunci când taxa a fost facturată și încasată, obligația de a o vira la buget subzistă.
Pentru orice contribuabil vizat, prima deosebire care contează este aceea dintre obligațiile rămase nestinse și cele care au fost deja achitate.
Obligațiile nestinse se anulează din oficiu. Organul fiscal emite o decizie de anulare a obligațiilor fiscale, pe care o comunică contribuabilului. Nicio cerere nu este necesară.
Obligațiile deja stinse, prin plată sau prin orice altă modalitate prevăzută de Codul de procedură fiscală, se restituie numai la cerere. Aceasta este deosebirea care merită reținută: contribuabilul care așteaptă să fie contactat de administrație nu va primi restituirea.
Nu orice anulare de cod intră în sfera legii, iar litera pe care s-a întemeiat măsura este determinantă. Temeiul se regăsește în decizia de anulare a înregistrării și în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată, publicat de ANAF.
Vă vor fi necesare decizia de impunere și raportul de inspecție care a precedat-o. Se verifică dacă perioadele fiscale se încadrează între 1 ianuarie 2019 și 27 august 2026. Pentru ce rămâne în afara intervalului se analizează alte temeiuri, între care prescripția.
Se parcurg facturile emise și se stabilește dacă taxa apare evidențiată distinct și dacă a fost încasată de la clienți. Concluzia determină dacă situația intră sau nu în sfera legii. Verificarea se impune oricum, întrucât o va efectua și organul fiscal.
Nu este necesară nicio cerere, întrucât anularea se produce din oficiu. Rămâne utilă urmărirea emiterii deciziei de anulare și o reacție promptă dacă, între timp, organul fiscal continuă executarea.
Se depune cerere de restituire la organul fiscal competent, însoțită de decizia de impunere, de dovada plății și de documentele din care rezultă temeiul anulării codului. Dacă procedura ANAF va fi fost publicată între timp, cererea urmează formularul și condițiile prevăzute de aceasta.
Un litigiu având ca obiect anularea deciziei de impunere nu se stinge automat prin efectul legii, iar o renunțare necondiționată la judecată v-ar putea lipsi de posibilitatea de a mai discuta aspectele pe care amnistia nu le acoperă. Înainte de orice act de dispoziție procesuală, se recomandă stabilirea exactă a părții acoperite.
Măsurile de executare grefate pe o creanță anulată prin lege urmează a fi ridicate. În măsura în care organul fiscal nu procedează în acest sens, calea rămâne contestația la executare, iar când paguba iminentă o justifică, poate fi analizată și suspendarea executării.
Procedura de aplicare urmează a fi aprobată prin ordin al președintelui ANAF, emis în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, termen care se împlinește la sfârșitul lunii septembrie 2026. La data redactării prezentei analize, ordinul nu era publicat.
Se pune, firesc, întrebarea ce se întâmplă în acest interval.
Legea se află în vigoare din 27 august 2026. Ea definește ea însăși categoria obligațiilor care se anulează, prin temeiul anulării codului și prin perioada acoperită, și dispune anularea din oficiu. Procedura de aplicare organizează modul în care administrația aduce la îndeplinire o obligație pe care legea a stabilit-o deja, fără a condiționa existența dreptului.
Se poate susține, prin urmare, că absența ordinului nu suspendă efectele legii și că o executare silită pornită ori continuată după 27 august 2026, pentru o creanță cuprinsă în sfera amnistiei, nu dobândește legitimitate din întârzierea normelor.
Aceasta rămâne o susținere juridică, ce urmează a fi argumentată în concret, act cu act, încadrarea fiecărei situații în sfera legii verificându-se individual.
Amnistia nu modifică dispozițiile Codului fiscal și nu înlătură practica de impunere care a generat problema. Pentru perioadele fiscale ulterioare, contribuabilul cu codul de TVA anulat rămâne expus acelorași consecințe.
Reînregistrarea în scopuri de TVA și clarificarea situației declarative își păstrează întreaga importanță. Fără ele, expunerea se reia pentru perioadele următoare.
Legea nu se pronunță asupra dreptului de deducere aferent achizițiilor efectuate în perioada cu cod anulat, chestiune care are propriul regim juridic și propria jurisprudență europeană.
Obligațiile stabilite pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2019 rămân în afara amnistiei și se analizează pe alte temeiuri.
Data intrării în vigoare a legii și limita superioară a perioadei acoperite de amnistie.
Limita inferioară a perioadei acoperite. Obligațiile anterioare acestei date rămân în afara legii.
Termenul în care președintele ANAF aprobă procedura de aplicare, calculat de la intrarea în vigoare.
Termenul contestației la executare, de la data la care ați luat cunoștință de actul de executare.
Nu, în măsura în care obligația nu a fost stinsă. Anularea se realizează din oficiu, prin decizie a organului fiscal. Cererea este necesară numai pentru restituirea sumelor deja achitate.
Legea prevede restituirea sumelor stinse, la cerere. Se verifică în prealabil dacă anularea codului s-a întemeiat pe una dintre literele acoperite și dacă perioadele se încadrează în intervalul prevăzut.
Determinant este temeiul anulării, iar nu doar anul. Legea se aplică și anulărilor întemeiate pe art. 153 alin. (9) lit. a), b), d) și e) din vechiul Cod fiscal. Perioadele pentru care se anulează obligațiile rămân însă cele ulterioare datei de 1 ianuarie 2019.
Excepția privește ipoteza în care taxa a fost evidențiată distinct pe facturi ori încasată, integral sau parțial. Analiza se realizează pe documente, iar rezultatul poate diferi pe perioade sau pe categorii de operațiuni.
În măsura în care creanța executată provine dintr-o decizie de impunere de tipul celor anulate prin lege, executarea privește o obligație care nu mai subzistă. Calea de atac este contestația la executare, în termen de 15 zile.
Este preferabil să nu renunțați înainte de a stabili exact ce parte din obligație este acoperită de amnistie. Ceea ce rămâne în afara acesteia urmează a fi judecat în continuare.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă termenul de contestație curge deja, celelalte analize pe această temă sunt grupate la contenciosul fiscal. Pentru etapele concrete ale unui litigiu, vedeți litigii fiscale.
O primă discuție clarifică dacă obligațiile dumneavoastră intră în sfera Legii nr. 177/2026, ce se anulează din oficiu și ce trebuie cerut, precum și cum se procedează dacă executarea continuă înainte de apariția procedurii.