Discuția începe aproape întotdeauna la fel: „am citit despre trusturi, vreau și eu ceva de genul acesta”. Răspunsul îl surprinde pe client de fiecare dată: România are, din 2011, propriul echivalent continental al trustului. Se numește fiducie, este reglementată în Codul civil pe două pagini și jumătate, funcționează, produce o separație patrimonială reală — și aproape nimeni nu o folosește.
Motivele acestei absențe nu sunt mistice. Sunt tehnice, fiscale și, în bună măsură, culturale. Iar înțelegerea lor spune mai mult despre ce se poate și ce nu se poate face legal cu patrimoniul în România decât zece prezentări despre jurisdicții exotice.
Potrivit art. 773 din Codul civil, fiducia este operațiunea prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi patrimoniale — prezente sau viitoare — către unul sau mai mulți fiduciari, care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniul fiduciarului.
Cel care își desprinde active din patrimoniu și le încredințează.
Cel care devine, formal, titularul drepturilor, dar le administrează exclusiv pentru scopul convenit; nu este proprietar în sens economic.
Cel în folosul căruia se administrează; poate fi constituitorul însuși, fiduciarul sau un terț.
Diferența față de un mandat sau de o administrare simplă este esențială: în fiducie, dreptul iese din patrimoniul constituitorului și intră într-o masă separată. Nu este o ficțiune contabilă, ci o mutare reală de titularitate, cu efecte reale asupra creditorilor.
Art. 776 din Codul civil restrânge expres și limitativ cercul celor care pot avea calitatea de fiduciar: instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, SSIF, societățile de asigurare și de reasigurare legal înființate; și notarii publici și avocații, indiferent de forma de exercitare a profesiei.
Enumerarea este limitativă: nicio altă persoană nu poate fi fiduciar. Nu ruda de încredere, nu contabilul, nu prietenul, nu societatea de consultanță, nu propria firmă. Restricția este intenționată — legiuitorul a vrut ca titularul temporar al unui patrimoniu care nu îi aparține economic să fie o entitate supravegheată sau un profesionist cu răspundere disciplinară și asigurare. Consecința practică: fiducia nu poate fi un instrument „de familie”, administrat în cerc închis. Ea presupune, prin construcție, un profesionist reglementat între dumneavoastră și activele dumneavoastră.
Fiducia se încheie în formă autentică — cerință ad validitatem, nu de probă. Un înscris sub semnătură privată nu produce nimic.
Sub sancțiunea nulității absolute, actul trebuie să prevadă drepturile transferate, durata (care nu poate depăși 33 de ani), identitatea părților și a beneficiarului, scopul fiduciei și întinderea puterilor fiduciarului.
Contractul și modificările sale trebuie înregistrate la organul fiscal competent, la cererea fiduciarului, în termen de o lună de la încheiere — tot sub sancțiunea nulității absolute. Termenul ratat nu se repară: contractul nu este anulabil, este nul.
Opozabilitatea față de terți se dobândește de la data menționării în Registrul Național de Publicitate Mobiliară (fostul AEGRM), iar pentru drepturile reale imobiliare, prin înscriere în cartea funciară. Codul civil a prevăzut și un Registru național al fiduciilor, a cărui organizare urma să fie stabilită prin hotărâre de Guvern; în prezent, funcția de evidență este asigurată de Registrul central al fiduciilor și al construcțiilor juridice similare fiduciilor, organizat de ANAF.
Aceasta este partea pentru care instituția merită discutată. Art. 786 din Codul civil reglementează limitarea răspunderii în funcție de separația maselor patrimoniale.
Bunurile din masa fiduciară pot fi urmărite de creditorii operațiunii înseși și de acei creditori ai constituitorului care aveau o garanție reală asupra bunurilor, cu opozabilitate dobândită anterior constituirii fiduciei. Ceilalți creditori ai constituitorului pot ajunge la aceste bunuri numai în temeiul unei hotărâri definitive prin care contractul a fost desființat ori i-a devenit inopozabil, cu efect retroactiv.
Efectul care contează cel mai mult: creditorii personali ai fiduciarului nu ating masa fiduciară. Dacă avocatul sau banca fiduciar intră în dificultate, activele încredințate nu fac parte din gajul general al creditorilor lor. Aceasta este o separație patrimonială autentică, nu o aparență contractuală — și este exact ceea ce lipsește oricărei construcții de tipul „îl trec pe numele unei persoane de încredere”.
ATENȚIE: Fiducia nu spală trecutul și nu blochează creditorii existenți. Contractul poate fi desființat sau declarat inopozabil, cu efect retroactiv, iar creditorii constituitorului pot urmări atunci bunurile. Transferul fiduciar făcut când există deja o creanță, un control început sau un litigiu pornit este supus acțiunii pauliene (art. 1562 Cod civil) exact ca orice alt act — cu agravanta că forma autentică, înregistrarea fiscală și publicitatea îl fac perfect trasabil, datat la zi și imposibil de contestat ca dată. Fiducia este un instrument de planificare anticipată, nu un adăpost de ultim moment.
Art. 775 din Codul civil conține o singură frază, iar acea frază explică de ce fiducia nu a devenit instrumentul succesoral pe care mulți l-ar dori: contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului.
Traducere: fiducia nu poate fi o donație deghizată și nu poate fi un testament mascat. Rațiunea este protecția moștenitorilor rezervatari. Consecința trebuie spusă direct: fiducia nu este un instrument de transmitere a averii către copii. Cine încearcă acest lucru nu construiește o structură, ci un contract nul — cu reintrarea activelor în masa succesorală și în gajul general al creditorilor. Aceasta este diferența structurală față de trustul anglo-saxon, care este tocmai un vehicul de transmitere: fiducia română a fost transpusă fără componenta liberală. Este un instrument de administrare și de garantare, nu de gratificare.
Transferul masei fiduciare de la constituitor la fiduciar nu generează venit impozabil la momentul transferului, pentru părțile implicate.
Când constituitorul este și beneficiar, fiduciarul ține evidență contabilă separată și îi transmite trimestrial veniturile și cheltuielile administrării, iar valoarea fiscală a bunurilor rămâne cea de la constituitor.
Când beneficiarul este fiduciarul sau un terț, veniturile primite de beneficiarul persoană fizică se impozitează după regulile veniturilor din alte surse — excepție făcând cazul în care beneficiarul este chiar constituitorul.
Remunerația fiduciarului notar sau avocat se impozitează împreună cu veniturile din profesie. Impozitele și taxele locale aferente bunurilor se plătesc de fiduciar, de la 1 ianuarie a anului următor încheierii contractului.
Temeiurile sunt art. 30 din Codul fiscal (contracte de fiducie, la impozitul pe profit) și art. 63 din Codul fiscal — regulile generale aplicabile veniturilor realizate din operațiunea de fiducie, la Titlul IV.
Din 2021, evidența se ține în Registrul central al fiduciilor organizat de ANAF, iar procedura de înregistrare a fost aprobată prin OPANAF nr. 1193/2021. Prin OPANAF nr. 505/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 340 din 28 aprilie 2026, procedura a fost actualizată pentru a integra cerințele impuse de Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 164/2025.
Ce contează: obligația expresă de a declara și actualiza beneficiarul real — inclusiv pentru contractele înregistrate anterior, deci cu o revizuire retroactivă a datelor; un mecanism de radiere din oficiu în caz de nedeclarare sau neactualizare; și sancțiuni administrative pentru neconformare. Radierea afectează trasabilitatea juridică a structurii și capacitatea ei de a produce efecte, inclusiv în relațiile comerciale și bancare. Cine consideră fiducia un instrument de discreție ar trebui să citească aceste rânduri de două ori: fiducia este, dimpotrivă, una dintre cele mai transparente structuri din dreptul român — autentificată, înregistrată fiscal, publicată și raportată la nivel de beneficiar real.
Cea mai frecventă utilizare, mai ales cu instituțiile de credit: activul e transferat fiduciar pentru garantarea unui credit, iar creditorul are o poziție mai bună decât cea a unui creditor ipotecar — nu concurează cu masa credală în insolvența debitorului, pentru că bunul nu mai este al debitorului.
Administrarea unui patrimoniu în timpul unui litigiu sau al unei incapacități, cu un profesionist reglementat la comandă și cu reguli scrise de administrare.
Separarea unui activ de riscul operațional — dar numai construită din timp, cu scop economic real și fără componentă liberală.
Instituția nu se predă practicienilor și nu are o piață. Mulți avocați nu au încheiat niciodată un contract de fiducie.
Utilizarea cea mai dorită — transmiterea către copii — este chiar cea interzisă sub sancțiunea nulității absolute.
Formă autentică, fiduciar profesionist remunerat, evidență separată, raportări — costuri fixe reale pentru un beneficiu care, adesea, se obține mai simplu printr-o structură societară.
Nu există un corp de hotărâri care să spună cum se comportă instituția la limită. Pentru cine vrea previzibilitate, aceasta este chiar problema.
Un avocat care v-ar prezenta fiducia ca soluție-minune ar omite tocmai aceste patru rânduri. Ea rămâne un instrument corect pentru situații precise — și o alegere greșită pentru majoritatea obiectivelor pentru care este cerută.
Nu. Fiducia care realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului este nulă absolut (art. 775 Cod civil). Transmiterea gratuită a averii către copii se face prin instrumentele succesorale clasice — donație, testament, partaj de ascendent —, cu regulile rezervei succesorale. Fiducia nu ocolește aceste reguli, ci se anulează dacă încearcă.
Nu. Art. 776 Cod civil restrânge limitativ calitatea de fiduciar la instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare, notarii publici și avocați. Orice altă desemnare nu produce o fiducie validă.
Nu. Art. 780 Cod civil prevede nulitatea absolută pentru neînregistrarea în termen de o lună de la încheiere. Nulitatea absolută nu se acoperă prin confirmare, iar depunerea tardivă nu resuscitează contractul. Singura cale este încheierea unui nou contract — cu tot ce înseamnă aceasta din perspectiva datei, deci a expunerii la acțiunea pauliană.
Depinde exclusiv de momentul constituirii. Bunurile fiduciare nu sunt urmărite de creditorii personali ai fiduciarului, dar contractul poate fi desființat sau declarat inopozabil, cu efect retroactiv, la cererea creditorilor constituitorului. În insolvență se aplică și regimul perioadei suspecte de 2 ani din Legea nr. 85/2014, cu prezumțiile lui de fraudă. O fiducie constituită în anii de sănătate a afacerii rezistă; una constituită în ajunul dificultății este exact ținta acestor mecanisme.
Acest articol are caracter strict informativ și nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Situațiile individuale trebuie analizate punctual. Stadiul legislativ reflectat: 18 iulie 2026.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.