Filiala din România are treizeci de angajați și un contabil. Grupul din care face parte are venituri consolidate de un miliard de euro. De la 1 ianuarie 2024, această a doua cifră este cea care contează, iar primul ciclu de raportare s-a încheiat deja, în iunie 2026, cu sau fără știrea celor din România.
Legea nr. 431/2023 transpune Directiva (UE) 2022/2523 și se aplică entităților cu sediul în România care fac parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale sau dintr-un grup național de mari dimensiuni, cu venituri anuale consolidate de cel puțin echivalentul a 750 de milioane de euro în cel puțin două dintre ultimele patru exerciții financiare.
Scopul este ca profitul grupului să fie impozitat cu o cotă efectivă de cel puțin 15% în fiecare jurisdicție. Dacă în România cota efectivă, calculată după regulile legii, este sub 15%, se datorează un impozit suplimentar național care acoperă diferența. Legea s-a aplicat exercițiilor financiare care încep de la 31 decembrie 2023, iar prima declarație informativă a avut termen la 30 iunie 2026.
Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 8 din 5 ianuarie 2024 și organizează impozitarea minimă prin trei mecanisme care se aplică într-o ordine prestabilită.
Pentru profitul excedentar al entităților constitutive cu sediul în România impozitate la un nivel redus se datorează un impozit suplimentar național, potrivit capitolului III din lege. Este mecanismul cu impact direct asupra entității din România, pentru că se percepe aici, înainte ca vreun alt stat să poată interveni.
Societatea-mamă finală cu sediul în România datorează impozitul suplimentar pentru entitățile constitutive din alte jurisdicții impozitate la nivel redus, în partea ce îi revine. Privește grupurile cu sediul central în România, o categorie mai restrânsă, dar existentă.
Când impozitul suplimentar nu a fost perceput prin IIR la nivelul societății-mamă, entitatea constitutivă din România înregistrează o cheltuială suplimentară egală cu partea sa din acel impozit. Regula se aplică exercițiilor financiare care încep de la 31 decembrie 2024.
Legea nu privește doar multinaționalele. Un grup format exclusiv din entități românești, care depășește pragul, intră în același regim. Este detaliul care surprinde cel mai des.
Întrebarea firească a oricărui director financiar din România este de ce ar exista impozit suplimentar într-un stat cu impozit pe profit de 16%. Răspunsul stă în modul de calcul al cotei efective, care nu este cota din Codul fiscal.
Cota efectivă în sensul legii se calculează la nivelul jurisdicției, ca raport între impozitele acoperite ajustate și profitul calificat, ambele determinate după regulile proprii Pillar Two, pornind de la contabilitatea consolidată, nu de la baza fiscală românească.
Facilitățile fiscale, scutirile, creditele fiscale, diferențele temporare și tratamentul anumitor venituri pot coborî acest raport sub 15%, chiar dacă fiecare societate din România plătește 16% pe baza sa fiscală. Diferența dintre cele două calcule este locul în care apare, sau nu, impozitul suplimentar.
Din acest motiv, analiza nu se poate face din declarația de impozit pe profit. Se face dintr-un calcul distinct, la nivel de jurisdicție, care cere date consolidate pe care entitatea din România de multe ori nu le deține singură.
Declarația informativă aferentă impozitului suplimentar se depune în termen de 15 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare. Pentru primul an de aplicare, termenul a fost extins la 18 luni.
Pentru grupurile cu exercițiu financiar calendaristic, aceasta a însemnat 30 iunie 2026 pentru exercițiul 2024. Termenul a trecut. Entitățile care nu au depus nimic se află în neconformare declarativă, iar regularizarea este de făcut acum, nu la următorul termen.
Pentru exercițiul 2025, termenul de 15 luni se împlinește la 31 martie 2027, tot pentru exercițiul calendaristic. Grupurile cu două sau mai multe entități în România au putut desemna, prin notificarea N408, o entitate care îndeplinește obligațiile în numele celorlalte; opțiunea pentru anul 2024 avea termen la 31 decembrie 2025.
Formularele de raportare au fost aprobate de ANAF în cursul anului 2026, iar procedura este nouă pentru toată lumea, inclusiv pentru administrație. Neclaritățile de interpretare sunt de așteptat și se gestionează prin documentarea fiecărei opțiuni de calcul.
Se obțin de la grup veniturile consolidate din ultimele patru exerciții și se verifică dacă cel puțin două depășesc echivalentul a 750 de milioane de euro. Entitatea din România nu poate răspunde singură la această întrebare.
Se listează toate entitățile din grup cu sediul în România, inclusiv cele mici, dormante sau recent achiziționate. Fiecare este, în principiu, entitate constitutivă cu obligații proprii.
Dacă există mai multe entități în România, se decide desemnarea uneia singure, prin notificarea N408, pentru declarare și plată în numele celorlalte. Decizia se ia cu grupul, nu local.
Se determină impozitele acoperite ajustate și profitul calificat pentru jurisdicția România, după regulile legii, pornind de la datele consolidate. Este pasul tehnic central și cel mai consumator de timp.
Dacă cota efectivă este sub 15%, se calculează impozitul suplimentar național pentru profitul excedentar. Dacă este peste, obligația de plată nu apare, dar cea de declarare rămâne.
Declarația informativă se depune în 15 luni de la închiderea exercițiului. Pentru 2025, termenul este 31 martie 2027 la exercițiu calendaristic. Pentru 2024, dacă nu s-a depus până la 30 iunie 2026, se regularizează imediat.
Fiecare opțiune de calcul, fiecare ajustare și fiecare excludere se documentează. Regimul este nou, verificările vor veni cu întârziere, iar apărarea se construiește pe dosarul de calcul, nu pe memoria celor implicați.
Pragul se verifică la nivelul grupului. O entitate cu zece angajați dintr-un grup de un miliard de euro este entitate constitutivă cu obligații depline.
Cota efectivă Pillar Two se calculează după alte reguli decât impozitul pe profit. Poate fi sub 15% chiar cu 16% nominal.
Grupul poate centraliza calculul, dar obligația entității din România față de organul fiscal român nu dispare prin aceasta. Desemnarea unei entități declarante se face expres, prin notificare.
Primul termen a fost 30 iunie 2026 și a trecut. Al doilea este 31 martie 2027. Cine consideră regimul o problemă viitoare a ratat deja un termen.
Impozitul minim global nu înlocuiește nimic din ceea ce exista. Prețurile de transfer rămân regula de alocare a profitului între entități, iar ajustările lor influențează direct profitul calificat al jurisdicției. Substanța economică capătă o valoare nouă, prin excluderea bazată pe substanță, care reduce profitul excedentar în funcție de salarii și de active corporale din jurisdicție.
Iar pentru grupurile cu structuri în jurisdicții cu impozitare redusă, regimul schimbă calculul economic al acelor structuri: profitul subimpozitat acolo este recuperat, prin IIR sau UTPR, în altă parte. Este contextul în care structurile internaționale se reevaluează începând cu 2024.
Pragul de 750 de milioane de euro se verifică la nivelul grupului, nu al entității din România. Dacă grupul din care faceți parte îl depășește în cel puțin două dintre ultimele patru exerciții financiare, entitatea din România intră sub incidența legii, oricât de mică ar fi ea.
Cota nominală de 16% nu garantează o cotă efectivă de 15%. Facilitățile fiscale, scutirile, creditele și diferențele dintre baza contabilă și cea fiscală pot coborî cota efectivă calculată după regulile Pillar Two sub prag. Atunci se datorează impozitul suplimentar național, astfel încât cota efectivă să ajungă la 15%.
Pentru exercițiul 2024, termenul extins de 18 luni s-a împlinit la 30 iunie 2026 pentru grupurile cu exercițiu calendaristic. Nedepunerea este o neconformare declarativă cu regim propriu de sancționare. Se impune regularizarea imediată, iar pentru exercițiul 2025 termenul de 15 luni curge deja.
Da. Legea se aplică și grupurilor naționale de mari dimensiuni, nu doar celor multinaționale. Un grup format numai din societăți românești, care depășește pragul, datorează impozitul suplimentar național în aceleași condiții.
Fiecare entitate constitutivă are, în principiu, obligații proprii. Grupurile cu două sau mai multe entități în România pot desemna, prin notificarea N408, o singură entitate care îndeplinește obligațiile de declarare și de plată în numele celorlalte.
Da. Impozitul pe profit se calculează și se plătește ca până acum. Impozitul suplimentar se adaugă numai dacă și în măsura în care cota efectivă a jurisdicției, calculată după regulile Pillar Two, se situează sub 15%.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă situația implică venituri, conturi sau rezidență în altă țară, analizele conexe sunt grupate la analizele de fiscalitate internațională. Pentru asistență pe astfel de cauze, vedeți fiscalitate internațională.
O primă discuție stabilește dacă regimul se aplică, ce termene au trecut și ce a mai rămas, cine declară pentru entitățile din România și pe ce date se construiește calculul cotei efective.