Firma nu a deschis nimic în România. Are doar un reprezentant care vizitează clienții, un depozit închiriat, o echipă care montează utilaje de opt luni la Brașov, sau trei angajați care lucrează de acasă. Nicio sucursală, nicio filială. Pentru Codul fiscal, oricare dintre acestea poate fi un sediu permanent, cu impozit pe profit de la prima zi, iar constatarea vine, de obicei, din controlul altcuiva.
Potrivit art. 8 din Codul fiscal, sediul permanent este un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. Cuprinde locul de conducere, sucursala, biroul, fabrica, magazinul, atelierul, dar și un șantier de construcții sau de montaj care durează mai mult de 6 luni, precum și activitatea unei persoane care încheie contracte în numele nerezidentului.
Consecința este impozitul pe profit pentru profitul atribuibil sediului permanent, datorat de la începutul activității, nu de la data constatării, potrivit art. 36 din Codul fiscal, cu înregistrarea fiscală prin formularul 013. Convenția de evitare a dublei impuneri cu statul firmei poate restrânge definiția, de exemplu prin termene mai lungi pentru șantiere, și prevalează. La interpretare, Codul fiscal trimite expres la comentariile OCDE la art. 5 din convenția model.
Orice spațiu la dispoziția nerezidentului, folosit cu permanență pentru activitatea lui: birou, depozit, atelier, chiar un spațiu într-un imobil al altcuiva. Normele metodologice, la pct. 7, consideră permanența îndeplinită când locul a fost menținut peste 6 luni. Nu este nevoie de un înscris privind dreptul de folosință; contează disponibilitatea de fapt.
Șantierul de construcții, proiectul de construcție, ansamblu sau montaj și activitățile de supervizare aferente devin sediu permanent numai dacă durează mai mult de 6 luni, potrivit art. 8 alin. (3). Convențiile prevăd adesea 9 sau 12 luni, care prevalează. Perioadele contractelor conexe se cumulează, iar întreruperile sezoniere nu opresc numărătoarea.
Persoana, alta decât un agent cu statut independent, care acționează în România în numele nerezidentului și este autorizată să încheie contracte în numele lui sau exercită în mod obișnuit această autoritate, potrivit art. 8 alin. (5). Angajatul care negociază și semnează, reprezentantul exclusiv, agentul care lucrează aproape integral pentru nerezident în condiții neobișnuite între independenți.
Depozitarea, expunerea sau livrarea de bunuri, stocul păstrat pentru prelucrare de către altă persoană, locul folosit doar pentru achiziții sau culegere de informații, activitățile cu caracter pregătitor sau auxiliar, produsele vândute la târguri în cel mult o lună, potrivit art. 8 alin. (4). Excepțiile sunt limitative și se interpretează strict, mai ales după instrumentul multilateral, care restrânge fragmentarea activităților între entități ale grupului.
Angajatul remote. Firma străină angajează sau contractează persoane în România care lucrează de acasă. Dacă activitatea lor este esențială și permanentă, locuința devine loc de activitate; dacă negociază și încheie contracte, sunt agenți dependenți. Problema apare mai des la vânzări și management decât la dezvoltare software, dar nu este exclusă nicăieri. Situația angajatului și cea a administratorului rezident sunt tratate separat; aceasta din urmă poate merge dincolo de sediul permanent, până la rezidența firmei.
Montajul și service-ul. Livrarea de echipamente cu montaj, punere în funcțiune și supervizare, pe un proiect care se prelungește. Cele 6 luni din Codul fiscal sau termenul mai lung din convenție se numără pe proiect, cu contractele conexe cumulate. Firma care a semnat un contract de patru luni și a rămas nouă are sediu permanent de la prima zi.
Distribuitorul captiv. Societatea românească, formal independentă, care vinde aproape exclusiv produsele nerezidentului, în condiții dictate de acesta, cu prețuri și clienți stabiliți de el. Art. 8 alin. (5) o poate califica agent dependent, iar nerezidentul are sediu permanent prin ea, pe lângă propriile ei obligații fiscale.
Depozitul care face mai mult. Spațiul închiriat pentru stoc este exclus de la sediu permanent cât timp servește doar depozitării și livrării. Din momentul în care acolo se primesc comenzi, se negociază, se facturează sau se prestează servicii, excepția cade.
Persoana juridică străină cu sediu permanent în România datorează impozit pe profit pentru profitul impozabil atribuibil acestuia, potrivit art. 36 din Codul fiscal, determinat ca și cum sediul ar fi o entitate distinctă, cu veniturile și cheltuielile alocate după principiile prețurilor de transfer. Atribuirea profitului este, de multe ori, litigiul real: nu dacă există sediu permanent, ci cât din profitul grupului îi revine.
Când durata legală de 6 luni sau termenul din convenție sunt depășite, impozitul se datorează de la începutul activității, cu declararea și plata pentru toată perioada, iar impozitul reținut la sursă între timp pe veniturile plătite nerezidentului se scade din impozitul pe profit datorat. Firma cu mai multe sedii permanente desemnează unul, sediul permanent desemnat, care îndeplinește obligațiile pentru toate.
Sediul permanent nu este o entitate juridică: nu are personalitate, nu are capital, nu limitează răspunderea. Este o calificare fiscală a unei activități, cu cod de înregistrare fiscală, contabilitate proprie, declarații de impozit pe profit și, dacă face operațiuni taxabile, înregistrare în scopuri de TVA. Personalul din România atrage obligațiile de angajator, iar profitul repatriat urmează regimul convenției.
Persoane, spații, proiecte, parteneri în România. Cine face ce, unde, de cât timp, cu ce autoritate. Sediul permanent se ascunde în detaliile operaționale, nu în organigramă.
Pentru fiecare element de pe hartă: loc fix cu permanență, șantier peste termen, agent cu autoritate de a contracta. Apoi excepțiile de la alin. (4), citite strict, și convenția aplicabilă, cu termenele ei.
Articolul privind sediul permanent din convenția cu statul firmei: termenul pentru șantiere, definiția agentului, excepțiile pregătitoare și auxiliare, eventualele modificări prin instrumentul multilateral. Convenția poate salva sau poate agrava.
Dacă sediul permanent există, se înregistrează prin formularul 013. Dacă nu există încă, dar este aproape, se decide dacă activitatea se restructurează, se limitează în timp sau se transformă într-o entitate locală, cu costurile fiecărei variante.
Se construiește metoda de alocare a veniturilor și cheltuielilor către sediul permanent, cu documentația de prețuri de transfer aferentă. Este ce va contesta organul fiscal după ce a acceptat existența sediului.
TVA, dacă sediul face operațiuni taxabile; obligațiile de angajator pentru personalul din România; declarațiile de impozit pe profit; reținerea la sursă pe plățile către nerezident, coordonată cu impozitul sediului.
Dacă sediul există de ani, impozitul se datorează de la început. Declararea voluntară, cu documentația de atribuire pregătită, costă mai puțin decât constatarea într-o inspecție declanșată la un client român.
Sediul permanent apare fără entitate. Un angajat, un depozit sau un șantier ajung.
Se numără durata reală, cu prelungirile și contractele conexe. Peste termen, impozitul curge de la prima zi.
Independența se judecă pe substanță: exclusivitate, control, condiții. Distribuitorul captiv poate fi agent dependent.
Se plătește de la începutul activității, cu accesorii, pe toată perioada neprescrisă. Constatarea vine din controlul partenerului român.
Posibil. Sediul permanent este, potrivit art. 8 din Codul fiscal, un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea nerezidentului, direct sau printr-un agent dependent. Locuința unui angajat poate fi loc de activitate dacă este folosită cu permanență pentru activitatea firmei, iar un angajat care negociază și încheie contracte în numele firmei este agent dependent. Răspunsul depinde de ce fac cei trei, nu de faptul că lucrează de acasă.
Codul fiscal cere ca șantierul, proiectul de construcție sau montaj ori supervizarea lor să dureze mai mult de 6 luni, iar convenția cu statul firmei poate prevedea un termen mai lung, adesea 12 luni, care prevalează. Sub termen, nu există sediu permanent. Peste, impozitul se datorează de la începutul activității, nu de la data depășirii, potrivit art. 36 alin. (3).
Cele enumerate la art. 8 alin. (4): depozitarea, expunerea sau livrarea de bunuri, păstrarea unui stoc pentru prelucrare de către altă persoană, un loc fix folosit doar pentru achiziții sau culegere de informații, activitățile cu caracter pregătitor sau auxiliar și combinațiile lor, dacă ansamblul rămâne pregătitor sau auxiliar. Excepțiile se citesc însă împreună cu convenția, unde versiunile mai noi sunt mai stricte.
Prin formularul 013, declarația de înregistrare fiscală pentru contribuabilii nerezidenți care desfășoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente, cu documentele doveditoare, în urma căreia organul fiscal atribuie codul de înregistrare fiscală. Firma cu mai multe sedii permanente desemnează unul dintre ele, sediul permanent desemnat, pentru îndeplinirea obligațiilor.
Impozit pe profit, cu cota standard, pe profitul impozabil atribuibil sediului permanent, determinat ca și cum ar fi o entitate distinctă, cu veniturile și cheltuielile alocate după regulile prețurilor de transfer. La aceasta se pot adăuga TVA, dacă sediul face livrări sau prestări taxabile, și obligațiile de angajator pentru personalul din România.
Impozitul pe profit se stabilește retroactiv, de la începutul activității, cu accesorii, pentru toată perioada neprescrisă, iar veniturile plătite către nerezident pentru acea activitate pot fi recalificate. Constatarea vine de regulă din controlul unui client sau al unui partener român, din contractele și corespondența acestuia, nu din declarațiile nerezidentului.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă situația implică venituri, conturi sau rezidență în altă țară, analizele conexe sunt grupate la analizele de fiscalitate internațională. Pentru asistență pe astfel de cauze, vedeți fiscalitate internațională.
O primă discuție trece prezența din România prin testul celor trei forme și prin convenția aplicabilă, stabilește dacă sediul permanent există sau este aproape, și ce se face în fiecare caz: structurare, înregistrare sau regularizarea trecutului.