La 10 iunie 2026, Direcția Generală Antifraudă Fiscală a comunicat rezultatul unui control la o societate din construcții: achiziții de forță de muncă de 27 de milioane de lei, declarate pe baza unor facturi emise în numele a patru societăți de tip fantomă — potrivit ANAF, „prin utilizarea abuzivă a sistemului RO e-Factura". Prejudiciu estimat: circa 8,7 milioane de lei, reprezentând obligații aferente veniturilor salariale ale unor oameni care lucrau efectiv, dar nu figurau nicăieri. Comunicatul se încheie previzibil: Antifrauda va sesiza organele de urmărire penală.
Rețineți detaliul tehnic, pentru că el spune tot despre anul 2026: schema reținută în comunicat nu a fost descoperită numărând bibliorafturi. Facturile fuseseră transmise chiar în sistemul informatic al statului. Acesta este noul punct de plecare al oricărui dosar de evaziune — și, deopotrivă, al oricărei apărări serioase.
Din iulie 2024 în B2B și din ianuarie 2025 în B2C, factura se transmite în sistemul național, primește sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor și rămâne acolo, cu marcaj temporal. Din 1 ianuarie 2026, termenul de transmitere este de 5 zile lucrătoare de la emitere, în locul celor 5 zile calendaristice — modificare adusă prin O.U.G. nr. 89/2025, „ordonanța-trenuleț" publicată la finalul anului 2025.
Fișierul standard de control fiscal, extins la contribuabilii mici de la 1 ianuarie 2025. În 2026 obligația este operativă integral: cei cu perioadă fiscală lunară la TVA depun lunar, restul — inclusiv neplătitorii de TVA — trimestrial. Nedepunerea în termen: amendă de 1.000–5.000 lei; informații incorecte ori incomplete: 500–1.500 lei.
Codul UIT leagă transportul de documentul care îl justifică. Perioada de grație s-a încheiat la 31 decembrie 2025. Confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate funcționează gradual, pe un interval de 12 luni: la prima abatere doar amenda, apoi 15%, 50% și 100% la abaterile următoare; 12 luni fără abateri resetează scara.
Decontul precompletat P300 se generează și se pune la dispoziție în SPV. Regimul notificării de conformare s-a schimbat însă radical de la 1 ianuarie 2026 — detaliat mai jos.
Amenzile sunt însă partea neinteresantă. Elementul cu adevărat greu este altul: prin Legea nr. 126/2024, legiuitorul a completat definiția „documentelor legale" din Legea nr. 241/2005, iar factura electronică emisă, transmisă și primită prin RO e-Factura a intrat expres în această categorie. Consecința: evidențierea în factura electronică a unor cheltuieli fără operațiuni reale ori a unor operațiuni fictive intră direct sub incidența infracțiunilor de evaziune fiscală, pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă.
Mai mult, aceeași lege incriminează distinct folosirea cu rea-credință a sistemului RO e-Factura, în vederea creării aparenței de legalitate a unor operațiuni fictive sau al disimulării circuitului tranzacțional real al bunurilor și serviciilor. Dacă prejudiciul depășește echivalentul a 500.000 euro, limitele pedepsei cresc cu 3 ani; peste 1.000.000 euro, cu 5 ani. Sistemul de raportare a devenit, așadar, obiect material al infracțiunii — nu doar sursă de date.
Diferența SAF-T față de un control clasic este de natură, nu de grad. Într-o inspecție tradițională, organul fiscal cerea eșantioane și reconstituia. Prin SAF-T, primește structurat, periodic și în format prelucrabil automat: conturi, jurnale, parteneri, stocuri, active, plăți. Nu o selecție — evidența. Iar e-Transport oferă un lucru pe care contabilitatea nu îl oferea niciodată: confruntarea dintre marfa facturată și marfa care s-a mișcat efectiv.
Regimul „notificării de conformare RO e-TVA" s-a schimbat radical de la 1 ianuarie 2026: prin O.U.G. nr. 89/2025 au încetat prevederile O.U.G. nr. 70/2024 privind transmiterea răspunsului contribuabilului la notificare, dispărând atât obligația de a transmite nota justificativă, cât și sancțiunile pentru neconformare — inclusiv atunci când diferențele dintre decontul precompletat (P300) și decontul depus (D300) depășesc 5.000 lei.
Motivul invocat public a fost lipsa capacității ANAF de a analiza punctual volumul de răspunsuri. Pentru persoanele impozabile care aplică TVA la încasare, transmiterea notificărilor este suspendată până la 30 septembrie 2026, până la finalizarea instrumentelor informatice necesare completării decontului precompletat. Din instrument sancționator, e-TVA a devenit, deocamdată, un flux informativ.
Nu trageți însă concluzia greșită. Faptul că nu mai sunteți obligat să răspundeți nu înseamnă că discrepanța dispare. Ea rămâne calculată, stocată și disponibilă ca indiciu în analiza de risc — doar că nu vi se mai cere să o explicați înainte ca cineva să tragă concluzii din ea.
Până de curând, un dosar de evaziune se construia retrospectiv: inspecția cerea documente, contribuabilul le prezenta, organul fiscal compara ce i se dăduse cu ce găsea la parteneri. Exista, inevitabil, o fereastră — între faptă și verificare — în care evidențele puteau fi „aranjate".
Fereastra s-a închis. Datele sunt deja la ANAF, cu amprentă temporală, transmise chiar de contribuabil. Contabilitatea „ajustată" retroactiv nu mai este doar riscantă: este, în majoritatea cazurilor, imposibil de armonizat cu ceea ce statul deja deține. Iar încercarea în sine produce o probă nouă — de intenție. Legea nr. 126/2024 incriminează expres alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, de memorii ale aparatelor de marcat electronice fiscale ori de alte mijloace de stocare a datelor, inclusiv electronice, precum și ținerea de evidențe duble prin mijloace electronice.
Pe partea de analiză, ANAF a anunțat trecerea de la controlul extensiv la controlul „inteligent", bazat pe risc: din 1 ianuarie 2026 analiza de risc devine regula de selecție, iar platforma Big Data (SIDI) — care urmează să genereze scoruri de risc, să alimenteze un registru electronic al riscurilor fiscale și să construiască profiluri istorice ale contribuabililor — este estimată a deveni operațională în a doua jumătate a anului 2026.
ATENȚIE — asimetria pe care apărarea trebuie să o numească explicit. Aplicarea art. 7 alin. (10) din Codul de procedură fiscală — dreptul contribuabilului de a solicita comunicarea clasei/subclasei de risc fiscal în care este încadrat — a fost suspendată până la 31 decembrie 2026 prin art. V din O.U.G. nr. 13/2026, în vigoare din 9 martie 2026; informația urmează să fie disponibilă direct în SPV abia din 1 ianuarie 2027, motivat de nefinalizarea digitalizării. Concret: în 2026 sunteți selectat pe bază de risc, dar nu aveți dreptul de a afla ce risc vi s-a atribuit și pe ce criterii. Algoritmul care declanșează controlul nu este contestabil, pentru că nu este cognoscibil.
Semnalează anomalii: discrepanțe decont–e-Factura, deduceri fără corespondent în amonte, parteneri cu comportament de tip fantomă, rupturi între e-Transport și facturare.
Fiecare factură are două capete în același sistem, deci ANAF poate reconstitui lanțul: cine facturează cui, cine declară, cine plătește, unde se rupe circuitul. Este metoda prin care se detectează astăzi lanțurile de tip carusel.
Inspecția, controlul inopinat sau antifrauda verifică ipoteza și consemnează constatările în raport ori în proces-verbal.
În temeiul art. 132 din Codul de procedură fiscală, dosarul se mută la parchet — cu tot cu suportul digital. Momentul în care controlul devine dosar penal este tratat separat.
În procesul penal, datele ajung prin mijloace procedurale proprii. Cel mai important este percheziția informatică (art. 168 din Codul de procedură penală): în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți o poate încuviința, la cererea procurorului, atunci când descoperirea și strângerea probelor impun cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare. Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, cu participarea obligatorie a procurorului, iar mandatul trebuie să indice, între altele, perioada pentru care este emis, scopul și sistemul informatic vizat. În practică, aceasta înseamnă ridicarea de servere, clonarea de suporturi, expertiză informatică — și un volum de date care depășește frecvent obiectul cauzei.
Aici se află partea pe care puțini o exploatează: datele care acuză sunt aceleași date care pot proba realitatea operațiunilor.
O operațiune reală lasă urme convergente: comandă, transport cu UIT, recepție, plată bancară, consum de materiale, ore de manoperă, corespondență. Un dosar care reține „operațiuni fictive" pe baza unui singur indiciu — de regulă comportamentul fiscal al furnizorului — se combate cu fascicolul complet al trasabilității.
Sistemele nu „constată"; ele compară. Cauze frecvente de nepotrivire perfect legală: TVA la încasare, decalaje de exigibilitate, storno și facturi corectate, autofacturare, taxare inversă, operațiuni scutite, erori de mapare a conturilor în SAF-T, respingeri și retransmiteri în e-Factura.
Lanțul de custodie, valorile hash ale imaginilor de disc, metadatele, condițiile de ridicare, respectarea limitelor mandatului, prezența specialistului — fiecare verigă este verificabilă. O probă digitală administrată în afara mandatului sau fără garanții de integritate este atacabilă, iar momentul procesual este camera preliminară.
Competența organului care a instrumentat este o chestiune de nulitate absolută, nu de detaliu — cu atât mai relevantă în materia evaziunii, unde regulile de competență au fost modificate în 2024.
Trebuie spus limpede, cu respectarea prezumției de nevinovăție: un furnizor care a devenit ulterior inactiv nu transformă retroactiv cumpărătorul într-o persoană care a săvârșit o infracțiune. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene este constantă în a proteja persoana impozabilă care nu știa și nu putea ști că operațiunea se înscrie într-o fraudă comisă în amonte în lanțul de livrări — dreptul de deducere nu poate fi refuzat pentru fapta altuia, în lipsa probei implicării ori a lipsei de diligență.
Riscul real al automatizării este că un scor de risc devine, prin repetare instituțională, o presupunere de vinovăție: sistemul semnalează, controlul confirmă ipoteza sistemului, sesizarea preia constatarea controlului. Rolul apărării este să spargă acest lanț la prima verigă documentabilă.
GDPR și limitele prelucrării. Prelucrarea datelor fiscale are temei legal, iar interesul public în combaterea evaziunii este legitim. Nu de aici vin problemele, ci din proporționalitate și transparență: perioada de retenție, criteriile de risc nedocumentate public, absența unui audit algoritmic, imposibilitatea, în 2026, de a afla propria încadrare de risc. Într-un dosar penal, aceste chestiuni nu sunt academice: excesul de date ridicate față de obiectul mandatului și prelucrarea unor date fără legătură cu cauza sunt argumente de legalitate.
Descărcați propriile date din SPV: facturi emise și primite în RO e-Factura versus jurnale de vânzări și cumpărări.
Documentați intern cauza fiecărei diferențe — chiar dacă din 2026 nu mai sunteți obligat să răspundeți la notificare. Nota justificativă pe care nu o mai datorați ANAF o datorați propriului dosar de apărare.
Maparea conturilor și codurile de taxă generează majoritatea „anomaliilor" nevinovate. Verificați și consistența e-Transport–e-Factura pe bunurile cu risc fiscal ridicat.
Verificări în registrele publice, corespondență, dovezi ale prestației efective. Se construiesc înainte, nu după. Vedeți și ce documente poate cere ANAF.
Cu metadate, nu doar listate pe hârtie. Un PDF printat nu probează nimic despre integritate.
Nicio modificare asupra evidențelor. Chemați avocatul. „Curățenia" de ultim moment este, ea însăși, infracțiune. Strategia este tratată în apărarea în dosarul de evaziune.
Paradigma s-a schimbat: statul nu mai caută datele, le are. Ceea ce nu are — și ceea ce rămâne de probat dincolo de orice îndoială rezonabilă — este intenția. Acolo se dă procesul.
Da — și cu atât mai mult. Datele nu probează intenția, iar evaziunea fiscală presupune intenție, nu doar diferență. Sistemele arată corelații; procurorul trebuie să dovedească o conduită de sustragere. Simetric, aceleași date pot proba realitatea operațiunilor și pot demonstra că nepotrivirea semnalată are o explicație tehnică legală.
De la 1 ianuarie 2026, obligația de a răspunde și sancțiunile pentru neconformare au fost eliminate prin O.U.G. nr. 89/2025, inclusiv pentru diferențe de peste 5.000 lei; pentru persoanele care aplică TVA la încasare, transmiterea notificărilor este suspendată până la 30 septembrie 2026. Recomandarea profesională rămâne însă să documentați intern cauza diferențelor: discrepanța nu dispare din sistem și poate fi folosită ulterior ca indiciu de risc.
Da, în condițiile legii. Percheziția informatică se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea procurorului (art. 168 din Codul de procedură penală), iar mandatul are limite: perioadă, scop, sistem informatic vizat. Aveți dreptul de a fi asistat de avocat, de a solicita consemnarea obiecțiilor și de a cere copii. Depășirea limitelor mandatului și lipsa garanțiilor de integritate se invocă în camera preliminară.
Nu. Răspunderea penală este personală, iar dreptul de deducere nu poate fi refuzat persoanei impozabile care nu știa și nu putea ști că operațiunea se înscrie într-o fraudă săvârșită în amonte. Acuzarea trebuie să probeze implicarea sau lipsa diligenței rezonabile. Documentarea prealabilă a verificărilor asupra partenerilor este cea mai eficientă apărare.
Material informativ, actualizat la 18 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual. Prezumția de nevinovăție operează până la o hotărâre definitivă.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.