Firma dumneavoastră cumpără marfă de la un furnizor român. Factura este corectă, marfa a intrat în depozit, plata s-a făcut prin bancă, totul e înregistrat și transmis prin e-Factura. Doi ani mai târziu primiți o decizie de impunere prin care vi se refuză deducerea TVA. Motivul nu are legătură cu dumneavoastră: furnizorul furnizorului dumneavoastră — o societate pe care nu ați văzut-o niciodată — a colectat TVA și a dispărut fără să o plătească. Concluzia inspecției: „societatea verificată ar fi trebuit să știe că participă la o operațiune implicată într-o fraudă de TVA”.
Acesta este scenariul central al analizei: nu al celui care construiește schema, ci al celui prins în lanț. Iar el e cu atât mai frecvent cu cât presiunea pe colectare e mai mare — potrivit ediției 2025 a raportului Comisiei Europene privind deficitul de încasare a TVA, România avea în 2023 un decalaj de conformare de circa 30% din TVA teoretic datorată, aproximativ 9,2 miliarde de euro și cel mai mare procent din Uniunea Europeană.
Mecanismul exploatează o particularitate a sistemului european de TVA: la achiziția intracomunitară, cumpărătorul nu plătește efectiv TVA furnizorului. Livrarea dintr-un stat membru în altul este scutită la furnizor — art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal —, iar cumpărătorul aplică taxarea inversă, înregistrând simultan în decont TVA colectată și TVA deductibilă, cu efect financiar zero. Din acel moment, marfa se află în România „curată de TVA”.
Conduit company — o firmă, adesea din alt stat membru, care face livrarea intracomunitară scutită către România. Punctul de intrare al mărfii în circuit.
Missing trader — societatea românească ce face achiziția intracomunitară fără cost de TVA, apoi vinde marfa pe piața internă cu TVA, încasează acest TVA de la clientul român… și nu îl plătește niciodată la buget. Firma este abandonată, iar administratorul de negăsit ori un interpus fără patrimoniu.
Societatea care cumpără de la firma-tampon, deduce TVA-ul înscris pe factură și adesea îl și rambursează de la stat, revânzând marfa intracomunitar (livrare scutită) sau intern.
Câștigul fraudei este exact TVA-ul colectat de firma-tampon și neplătit: permite vânzarea sub prețul pieței și tot rămâne profit — de aceea marjele anormal de mici sunt un semnal atât de puternic. Numele „carusel” vine din varianta în care aceeași marfă se întoarce la punctul de plecare și parcurge circuitul de mai multe ori.
Între firma-tampon și broker se interpun frecvent mai multe societăți intermediare — buffers — al căror unic rol este să lungească lanțul și să rupă legătura vizibilă dintre cel care a colectat TVA-ul fără să îl plătească și cel care îl deduce. Aici apar, tipic, firmele oneste. Un buffer nu știe, de regulă, nimic: cumpără și vinde marfă reală, cu adaos normal. Rolul lui în schemă este să existe.
Pe bunuri de valoare mare și volum mic: electronice, procesoare, telefoane, cabluri de cupru, autoturisme second-hand, cafea, textile.
Cross-invoicing între societăți controlate de aceleași persoane, pentru a genera cheltuieli și TVA deductibil fără substanță economică. În dosarul mașinilor second-hand aflat în lucru la ANAF și DNA în 2026 — prejudiciu estimat peste 90 de milioane de lei — mecanismul descris public include introducerea în circuit a unor bunuri fără utilitate economică reală, tocmai pentru a fabrica cheltuieli.
Cea mai dificil de combătut probatoriu: consultanța, marketingul sau IT-ul nu lasă urme fizice — nu există transport, depozit sau cântar. Prestația se dovedește exclusiv prin documente și martori.
Certificate de emisii, energie electrică, gaze naturale — transferabile instantaneu, au permis carusele de amploare europeană. Ca reacție, legiuitorul a extins taxarea inversă la aceste categorii, ca măsură de simplificare prevăzută de art. 331 din Codul fiscal și aplicabilă, pentru aceste operațiuni, până la 31 decembrie 2026: unde nu se facturează TVA, nu există TVA de sustras.
Digitalizarea a schimbat radical capacitatea de detecție. ANAF nu mai are nevoie să vină în firmă ca să vadă o anomalie.
Obligatorie în relația B2B și transmisă în cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii — termen aplicabil de la 1 ianuarie 2026. Fiscul vede ambele capete ale fiecărei tranzacții, aproape în timp real, și poate reconstitui întregul lanț fără să ceară un singur document.
Expune detaliul contabil: conturi, parteneri, stocuri, mișcări. Ce nu se vede în factură se vede în fișier.
Confruntă achizițiile intracomunitare declarate în România cu livrările declarate de partenerul din celălalt stat membru. Nepotrivirile sar imediat.
Încrucișează automat e-Factura cu decontul de TVA, D394, SAF-T și istoricul fiscal, generând selecția pentru control.
Indicatorii de risc sunt previzibili: societăți nou-înființate cu rulaje disproporționate față de vechime și capital; sedii sociale comune; administratori interpuși, cu multiple mandate; marje anormal de mici ori negative; schimbări bruște de obiect de activitate; plăți circulare; lipsa capacității logistice — fără depozit, angajați sau mijloace de transport.
ATENȚIE: Legea nr. 126/2024 a introdus la art. 9 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 241/2005 o infracțiune nouă: folosirea cu rea-credință a sistemului RO e-Factura pentru a crea aparența de legalitate a unor operațiuni fictive sau pentru a disimula circuitul tranzacțional real al bunurilor ori serviciilor. Tot atunci, lit. c) a fost completată pentru a acoperi expres evidențierea cheltuielilor fără operațiuni reale în factura electronică. Sistemul care vă protejează prin trasabilitate este, simultan, principalul furnizor de probe în dosarul penal — vedeți și analiza despre e-Factura și SAF-T ca probe în dosarul penal. Ce ați transmis nu mai poate fi „corectat” ulterior fără urme.
Aici se joacă miza reală. Statul nu îl poate urmări pe cel dispărut — deci se îndreaptă către cel care are patrimoniu și e găsibil: dumneavoastră. Instrumentul este refuzul dreptului de deducere, pe temeiul că ați fi „știut sau ar fi trebuit să știți”. Construcția nu este ilegală în sine — vine chiar din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Problema e că, în practică, este frecvent aplicată dincolo de limitele pe care aceeași Curte le-a fixat.
Cauzele C-439/04 și C-440/04 — actul de naștere al testului. Deducerea poate fi refuzată dacă se stabilește, pe baza unor elemente obiective, că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că prin achiziția sa participă la o operațiune implicată într-o fraudă de TVA. Per a contrario, cel care nu știa și nu putea să știe nu poate fi sancționat.
Cauzele C-80/11 și C-142/11 — limita esențială. Administrația fiscală nu poate impune în mod general persoanei impozabile obligația de a verifica dacă emitentul facturii dispunea de bunuri, era în măsură să le livreze și și-a îndeplinit obligațiile de declarare și de plată a TVA. Aceste verificări revin autorității.
Cauza C-18/13 — faptul că prestatorul nu dispunea de personalul și mijloacele necesare nu este, prin el însuși, suficient; instanța trebuie să verifice, tot pe elemente obiective, cunoașterea în persoana beneficiarului.
Cauza C-537/22, hotărârea din 11 ianuarie 2024 — reconfirmarea contemporană. Administrația fiscală trebuie să determine cu precizie elementele constitutive ale fraudei, să dovedească manevrele frauduloase și să demonstreze implicarea activă a persoanei impozabile ori faptul că aceasta știa sau ar fi trebuit să știe — fără prezumții sau supoziții. Nu e necesar să identifice toți actorii, dar sarcina probei rămâne integral la ea.
Trebuie spus onest, pentru că o analiză serioasă nu vinde iluzii: în aceeași hotărâre Global Ink Trade, Curtea a confirmat că refuzul deducerii poate fi întemeiat pe lipsa de diligență a contribuabilului — cu condiția ca cerințele impuse să nu fie excesive și să nu transfere asupra lui verificări care nu îi incumbă. Jurisprudența CJUE nu este un scut absolut, ci un standard de probă; valoarea ei practică stă în ce anume nu i se poate cere contribuabilului. Cum se invocă efectiv, în analiza despre invocarea dreptului Uniunii Europene în litigiul fiscal.
Ce înseamnă concret „ar fi trebuit să știe”. Nu înseamnă „ar fi putut afla dacă cerceta suficient”. Standardul corect privește indicii concrete, accesibile dumneavoastră la momentul tranzacției, care ar fi trezit suspiciunea unui comerciant rezonabil: un preț fără explicație economică, o cerere de plată către un terț, marfă livrată din altă parte decât de la furnizorul facturat, documente de transport care nu se potrivesc cu ruta reală. Un element pe care nu îl puteați cunoaște — bunăoară, că un furnizor aflat la trei verigi distanță nu și-a plătit TVA-ul — nu poate întemeia refuzul.
Apărarea împotriva refuzului de deducere se construiește înainte de control. Nu pentru că v-ar obliga legea la verificări generalizate — tocmai am arătat că nu vă obligă — ci pentru că un dosar de partener bine făcut este proba care demontează teza „ar fi trebuit să știți”.
Cod fiscal valid, înregistrare în scopuri de TVA, listele ANAF de contribuabili inactivi și cu risc fiscal, iar pentru partenerii intracomunitari — validarea codului în VIES.
Registrul comerțului, insolvență, litigii, structura acționariatului, beneficiarul real. Verificări publice, rapide, cu dată certă dacă sunt salvate.
O societate înființată acum trei luni care vă propune tranzacții de milioane merită o explicație. Cereți-o și consemnați-o.
Sediu real, depozit, angajați, mijloace de transport. Dacă mergeți la fața locului, fotografiați.
Dacă oferta e semnificativ sub piață, întrebați de ce și păstrați răspunsul în scris. Documentați e-mailurile, ofertele, contractul semnat, persoana de contact și împuternicirea ei.
Plătiți bancar, către contul societății facturante — cererile de plată către terți, în numerar sau prin compensări atipice sunt semnale grave. Păstrați CMR, avize, foi de parcurs, cântare, recepții în gestiune, poze la descărcare.
Toate acestea se strâng într-un dosar al partenerului, cu dată certă. Diligența nedocumentată, în fața inspecției, nu există. Iar dosarul are un al doilea beneficiu, adesea decisiv: arată absența intenției — elementul care desparte litigiul fiscal de dosarul penal. Ce anume vi se poate cere efectiv, în analiza despre documentele pe care le poate cere ANAF.
Refuzul deducerii este o problemă fiscală. Devine penală când apare cunoașterea. Diferența dintre un beneficiar de bună-credință și un participant la faptă nu stă în poziția din lanț, ci în ceea ce se poate proba că știa.
Încadrările tipice: infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 — în special lit. c), evidențierea de cheltuieli fără operațiuni reale ori a unor operațiuni fictive (3–10 ani închisoare); art. 8 — obținerea fără drept de rambursări sau restituiri (3–10 ani), iar asocierea în vederea săvârșirii acestei fapte, potrivit art. 8 alin. (2), se pedepsește cu 5–15 ani. La acestea se adaugă pragurile de 500.000 și 1.000.000 euro și majorarea limitelor de pedeapsă, în forma dată de Legea nr. 126/2024: peste 500.000 euro — limitele se majorează cu 3 ani; peste 1.000.000 euro — cu 5 ani.
Competența. Dosarele de evaziune cu prejudiciu de peste 10.000.000 lei revin DNA; când fapta este reținută în forma grupului infracțional organizat — structură de trei sau mai multe persoane, constituită pe o perioadă de timp și acționând coordonat — competența revine DIICOT, iar acuzația se dublează cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 367 Cod penal). Cum decurge ancheta, în analiza despre urmărirea penală în dosarele de evaziune.
Pentru firma-buffer, riscul concret este de a fi tratată din start ca verigă conștientă, pe baza poziției în schemă — exact prezumția pe care CJUE o interzice.
Într-un dosar de carusel, apărarea eficientă nu discută teoria, ci reconstituie realitatea.
Expertiză pe intrări și ieșiri, stocuri, capacitatea depozitului, corelarea cantităților cu documentele de transport. Dacă marfa a existat și a circulat, teza operațiunii fictive slăbește.
CMR-uri, GPS, tahografe, facturi de la transportatori, martori: șoferi, gestionari, agenți de pază.
Extrase bancare care arată un flux comercial normal, nu circular. Absența retururilor de numerar către dumneavoastră este o probă puternică de bună-credință.
Dosarul partenerului, la data tranzacției — nu reconstituit ulterior. Vedeți și probatoriul în contenciosul fiscal.
Refuzul deducerii la o verigă nu înseamnă că statul a pierdut acea sumă de mai multe ori pe lanț. Dubla luare în calcul a aceleiași sume, la mai multe societăți din circuit, este o eroare frecventă și atacabilă.
Obligatorie astăzi în dosarele de evaziune, cu drept de participare al suspectului sau inculpatului — art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în forma dată de Legea nr. 126/2024. Detaliile, în apărarea în dosarul de evaziune.
Nu. Jurisprudența CJUE — Mahagében și Dávid, reconfirmată prin Global Ink Trade — stabilește că administrația fiscală nu poate impune în mod general contribuabilului verificări care îi revin ei însăși. Nu răspundeți pentru conduita fiscală a unor societăți cu care nu ați avut raporturi. Verificările rezonabile privesc partenerul dumneavoastră direct.
Inactivitatea furnizorului este tratată sever de legea română — art. 11 din Codul fiscal, în vigoare și în 2026, refuză deducerea cheltuielilor și a TVA pentru achizițiile de la contribuabili declarați inactivi. Jurisprudența CJUE a statuat însă că deducerea nu poate fi refuzată automat și definitiv atunci când condițiile de fond sunt îndeplinite — operațiunea a avut loc în realitate — iar autoritatea nu dovedește frauda și cunoașterea dumneavoastră. Este un teren de litigiu, nu o cauză pierdută. Vedeți și contestarea deciziei de impunere.
Sunt două planuri distincte. Plata poate atrage cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei din art. 10 al Legii nr. 241/2005 — condiționate de praguri, procente de majorare și momentul procesual. Dar poate fi interpretată și ca recunoaștere implicită a datoriei, cu efecte asupra contestației fiscale. Decizia se ia după analiza ambelor dosare, niciodată reflex.
Nu dați declarații și nu depuneți documente „reconstituite”. Cereți și analizați integral dosarul inspecției, inclusiv actele pe care se sprijină constatarea privind furnizorii din amonte, și verificați dacă organul fiscal a probat frauda și cunoașterea sau doar a descris lanțul. Termenele de contestare curg strict.
Material informativ, actualizat la 18 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual. Orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.