Două persoane în veste inscripționate intră în sediu, se recomandă inspectori și cer registrele. Nu ați primit niciun aviz, nicio programare, niciun telefon. Este perfect legal: atât controlul inopinat, cât și controlul antifraudei fiscale se desfășoară, prin definiție, fără înștiințare prealabilă. Ce nu este scris în nicio lege, dar decide adesea soarta întregii proceduri, este comportamentul dumneavoastră din primele ore: ce spuneți, ce predați, ce semnați.
Codul de procedură fiscală permite două tipuri de control fără înștiințare prealabilă, iar avizul de inspecție fiscală nu este necesar pentru niciunul dintre ele (art. 122 alin. (4) CPF). Este util să știți, din prima secundă, în care dintre ele vă aflați — pentru că regulile diferă.
Controlul inopinat (art. 134–135 CPF) este efectuat de organul fiscal obișnuit și constă în verificarea faptică și documentară, de regulă ca urmare a unei sesizări privind încălcarea legislației fiscale, în controale încrucișate (documentele dumneavoastră comparate cu ale unui partener aflat în control) sau în verificarea punctuală a unor elemente ale bazei de impozitare ori a unui risc fiscal specific. Durata este stabilită de conducătorul organului de control și nu poate depăși 30 de zile. Ca regulă, controlul inopinat nu se poate derula concomitent cu o inspecție fiscală la același contribuabil, pentru aceleași operațiuni și obligații.
Controlul antifraudă (OUG nr. 74/2013 și art. 137–137¹ CPF) este apanajul inspectorilor Direcției generale antifraudă fiscală (DGAF), care execută operațiuni de control operativ și inopinat — curent sau tematic — pe baza legitimației de control, a insignei și a ordinului de serviciu. Antifrauda intervine tipic pe indicii de evaziune: livrări fără documente, muncă nedeclarată, lanțuri de facturare suspecte, neconcordanțe majore în datele digitale (e-Factura, e-Transport, e-Sigiliu, SAF-T, case de marcat).
Context la zi — de ce vă privește și ca persoană fizică. Prin OPANAF nr. 768/2026 (publicat în Monitorul Oficial la 6 iulie 2026), inspectorii antifraudă pot exercita și verificarea situației fiscale personale, cu impozitul de 70% pe veniturile a căror sursă nu a fost identificată. Practic, un control antifraudă la societate poate glisa către patrimoniul personal al administratorului sau al asociaților — retrageri din conturi, creditări nefiscalizate, încasări în conturi personale, inclusiv în conturi străine raportate prin CRS.
Recepția și personalul trebuie să știe dinainte un singur lucru: „Vă conduc la persoana responsabilă". Nimeni nu comentează, nu confirmă și nu neagă nimic în locul conducerii.
La control inopinat se prezintă legitimația de control și ordinul de serviciu (art. 135 CPF); antifrauda — legitimația, insigna și ordinul de serviciu. Notați numele și numerele; la dubiu, sunați structura emitentă.
Cereți consemnarea controlului în registrul unic (Legea nr. 252/2003). Fixează data, obiectul și echipa — repere esențiale pentru orice apărare ulterioară.
Controlul nu se suspendă până la sosirea apărătorului, dar nimic nu vă împiedică să îl aveți la telefon din primul moment. Comunicați-i obiectul din ordinul de serviciu și urmați instrucțiunile.
Toate solicitările trec printr-o singură persoană. Angajații răspund politicos strict la ce li se cere și strict la ce cunosc direct — nu estimează, nu speculează, nu povestesc „cum se lucrează de obicei".
Refuzul de a prezenta documentele sau de a permite accesul legal este contravenție (art. 336 CPF). Cooperarea nu înseamnă însă declarații spontane, predare necontrolată de documente sau semnături în alb.
Cele mai multe conflicte din prima zi se nasc dintr-o confuzie simplă: contribuabilul nu știe ce este obligat să suporte și ce poate refuza legitim. Iată harta.
Pot verifica evidențele financiar-contabile, registrele, inclusiv în format electronic, și pot solicita note explicative scrise de la reprezentanți și angajați.
Inventarieri punctuale, monetarul casei, stocuri, verificarea caselor de marcat, prelevarea de probe și mostre, cu respectarea procedurilor.
Sedii, puncte de lucru, depozite, mijloace de transport folosite în activitate. Echipajele mobile antifraudă pot opri vehicule pentru control.
Se poate face, dar numai lăsând dovadă: proces-verbal de ridicare cu opis — lista detaliată a documentelor ridicate.
Pot aplica sigilii pentru conservarea unor bunuri, spații sau documente. Măsurile asigurătorii (sechestru, poprire) se dispun prin decizie motivată, atacabilă separat.
Pot constata contravenții, aplica amenzi și, la indicii de infracțiuni, întocmi acte de sesizare a organelor de urmărire penală.
Percheziția domiciliară și cea informatică sunt măsuri de procedură penală, dispuse de judecător (art. 157 și urm., respectiv art. 168 Cod procedură penală). Inspectorii pot solicita documente și pot accesa spațiile profesionale, dar nu pot „scotoci" în locuință, în genți personale ori în telefoane personale, în afara cadrului penal.
Accesul în locuință este posibil numai cu acordul persoanei; în lipsa acordului, doar cu autorizarea instanței, în condițiile legii.
Nu se pot lua declarații sub constrângere. Nota explicativă este un instrument administrativ: aveți dreptul să solicitați un termen rezonabil pentru a răspunde în scris, documentat, la întrebările al căror răspuns nu îl cunoașteți cu certitudine pe loc.
Procesul-verbal de control nu este titlu de creanță. Obligațiile de plată se stabilesc ulterior, prin decizie de impunere emisă în urma unei inspecții sau a unei verificări — act care se contestă pe cale proprie.
ATENȚIE. Dacă vi se aplică sigilii, nu le rupeți și nu permiteți nimănui să le înlăture — ruperea de sigilii este infracțiune (art. 260 Cod penal), separat de orice discuție fiscală. Orice nemulțumire legată de sigilare se consemnează în scris și se atacă pe căile legale, nu prin gesturi de moment.
Dacă echipa de control ridică documente originale, protocolul dumneavoastră este strict. O dispută despre „ce s-a ridicat", purtată fără opis, se tranșează aproape întotdeauna în defavoarea contribuabilului.
Fiecare document identificat individual: denumire, număr, dată, număr de file. Nu formulări generice de tipul „un biblioraft cu facturi".
Fizice sau scanate, în măsura posibilului. Cereți copii certificate pentru documentele necesare continuării activității — este dreptul dumneavoastră.
Exemplarul dumneavoastră de proces-verbal trebuie să fie identic cu al echipei și semnat de toți cei prezenți.
Notați separat, în evidența internă, cine a predat, ce s-a predat și când. Mai multe despre ce documente poate cere ANAF și ce riscați dacă lipsesc.
Fraze aruncate „ca între oameni" — despre încasări fără bon, plăți „la negru", mărfuri „ale unui prieten" — ajung în procesul-verbal și, ulterior, în dosare. Nu umpleți tăcerile.
Odată plecate originalele, reconstituirea apărării devine dificilă — iar sarcina probei rămâne a dumneavoastră.
Ștergerea de fișiere, antedatarea de contracte, „completarea" registrelor sub ochii inspectorilor transformă o problemă administrativă într-una penală (art. 9 din Legea nr. 241/2005).
Puteți refuza speculațiile și puteți cere termen pentru verificări, dar afirmațiile neadevărate consemnate în acte vă urmăresc pe tot parcursul procedurii.
Blocarea accesului, tonul conflictual, amenințările cu relații — toate escaladează controlul și rămân consemnate.
Semnătura fără rezerve pe un proces-verbal cu constatări inexacte se repară greu. Nu semnați niciun act pe care nu l-ați citit integral.
O mențiune separată merită coordonarea grosolană a „versiunilor" cu partenerii: telefoanele panicate către furnizori sau clienți pentru „a povesti la fel" pot fi interpretate ca înțelegeri de zădărnicire — iar controalele încrucișate există exact pentru a compara versiunile.
La finalizarea controlului inopinat, ca și a controlului antifraudă, se încheie un proces-verbal, care constituie mijloc de probă; un exemplar vi se comunică (art. 135 și art. 137¹ CPF). Înainte de a semna, patru reguli.
Fiecare constatare, inclusiv anexele. Ce nu citiți acum se citește prima dată în instanță.
Cifre, date, identități — cereți îndreptarea pe loc, cât timp este simplu.
Când nu sunteți de acord, formulați obiecțiunile în scris — pe loc, sintetic, apoi detaliat în termen. Refuzul semnării nu împiedică valabilitatea actului; obiecțiunile motivate construiesc apărarea.
Se depune în 5 zile lucrătoare de la comunicare, atât la controlul inopinat, cât și la cel antifraudă; la DGAF este analizat de o structură distinctă de echipa care a efectuat controlul.
Procesul-verbal nu stabilește el însuși obligații de plată — nu este titlu de creanță și nu se contestă pe calea contestației fiscale din art. 268 CPF. El poate însă alimenta: o inspecție fiscală sau o verificare documentară, finalizate cu decizie de impunere, pe care o puteți contesta în 45 de zile potrivit art. 268–270 CPF, cu posibilitatea suspendării executării în condițiile art. 14–15 din Legea nr. 554/2004; o sesizare penală pentru evaziune fiscală, cu toate consecințele derulării în paralel a celor două proceduri; ori, în cazul persoanelor fizice, o verificare a situației fiscale personale — precedată, de regulă, de notificarea de conformare (art. 140¹ CPF) și, în cadrul verificării, de solicitarea declarației de patrimoniu și de venituri.
ATENȚIE. Termenul de 5 zile lucrătoare pentru punctul de vedere trece extrem de repede și este prima — uneori singura — ocazie de a fixa în dosar versiunea dumneavoastră documentată asupra constatărilor. Nu îl tratați ca pe o formalitate: ce nu contestați acum va fi citat mai târziu ca fiind necontestat.
Nu condiționați accesul de sosirea avocatului — refuzul accesului legal constituie contravenție și schimbă tonul întregii proceduri. Corect este să permiteți accesul după legitimarea completă, să sunați imediat avocatul, să desemnați interlocutorul unic și să amânați, în limita rezonabilului, declarațiile de fond până la conectarea apărătorului, măcar telefonic.
Aveți obligația generală de a coopera și de a furniza informațiile relevante, dar nu sunteți obligat să răspundeți instantaneu la orice întrebare. Solicitați întrebările în scris și un termen rezonabil pentru răspuns documentat — practică acceptată și mult mai sigură decât aproximările de moment. Dacă din întrebări transpare o acuzație de natură penală, opriți-vă și consultați avocatul înainte de orice declarație: ce scrieți în nota explicativă poate deveni probă.
Ridicarea se face numai cu proces-verbal și opis, iar dumneavoastră aveți dreptul la copii certificate ale documentelor necesare activității curente. Cereți-le explicit, în scris. Verificați opisul înainte de semnare și cereți restituirea originalelor de îndată ce nu mai sunt necesare controlului.
Nu. Multe controale se închid cu procese-verbale fără consecințe ori cu sancțiuni contravenționale. Sesizarea penală intervine când inspectorii rețin indicii de evaziune fiscală. Tocmai de aceea contează disciplina primelor ore: declarațiile spontane, documentele predate haotic și obiecțiunile neformulate sunt materialul din care se construiesc ulterior atât deciziile de impunere, cât și dosarele penale.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.