Prin Ordinul președintelui ANAF nr. 768/2026, în vigoare din 6 iulie 2026, inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală pot efectua ei înșiși verificarea situației fiscale personale și pot emite decizii de impunere — inclusiv cu impozitul de 70% pe veniturile a căror sursă nu poate fi justificată. Iată ce s-a schimbat și ce este de făcut.
La 6 iulie 2026 a intrat în vigoare Ordinul președintelui ANAF nr. 768/2026, publicat în Monitorul Oficial, care modifică Ordinul nr. 2.778/2020 privind competența de exercitare a verificării situației fiscale personale. Modificarea pare tehnică, dar efectul este major.
Până acum, inspectorii Antifraudă puteau doar să constate existența unor venituri nedeclarate; cazul era transferat apoi structurii specializate de control al veniturilor persoanelor fizice, care relua analiza. Acest „filtru" a dispărut: inspectorii antifraudă pot desfășura direct verificarea fiscală a persoanelor fizice și pot emite decizia de impunere, inclusiv cu aplicarea cotei de 70% pentru veniturile cu sursă neidentificată.
În practică, un control antifraudă care pornește de la o firmă, de la tranzacții crypto, de la transferuri bancare sau de la o sesizare poate continua, fără transfer de dosar către altă structură, cu verificarea averii personale. Circuitul care înainte presupunea timp și un al doilea filtru de evaluare s-a comprimat semnificativ.
Reamintire — cota de 70%. Din iulie 2024, Codul fiscal prevede o cotă de 70% pentru veniturile constatate de organele fiscale a căror sursă nu a fost identificată. Cota nu se aplică oricărei nereguli: presupune parcurgerea verificării situației fiscale personale și constatarea unei diferențe semnificative — mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei.
Sarcina de a justifica sursa fondurilor revine, în practică, contribuabilului. Ceea ce pentru dumneavoastră este o evidență de familie, pentru organul fiscal este o simplă afirmație — până când este susținută de documente.
Imobile, autoturisme, depozite sau active financiare a căror valoare depășește veniturile declarate în perioada verificată.
Sume primite din muncă, investiții sau de la terți din afara țării, fără documente care să probeze natura și sursa lor.
Criptoactive sau plasamente nedeclarate ori declarate parțial — o zonă pe care ANAF o vede tot mai bine prin schimbul de informații.
Sume „de la părinți, rude sau prieteni" fără înscrisuri cu dată certă, imposibil de probat ulterior în fața organului fiscal.
Tranzacții succesive cu autoturisme, imobile sau bunuri, pe care ANAF le poate trata drept activitate economică impozabilă.
Dar manual, sponsorizări familiale, „banii de la nuntă" — explicații reale, dar care fără documente rămân simple afirmații.
ANAF compară datele pe care le deține — bănci, notari, registre auto, schimb internațional de informații, platforme — cu veniturile declarate.
Aveți 30 de zile pentru a depune sau corecta declarații și a explica documentat sursa veniturilor. Este etapa-cheie: un răspuns coerent poate închide cazul înainte de orice verificare.
Dacă riscul persistă, se comunică avizul de verificare, împreună cu solicitarea de documente — inclusiv declarația de patrimoniu și de venituri.
Fluxurile financiare sunt reconstituite prin metode indirecte (sursa și utilizarea fondurilor, fluxuri de trezorerie, patrimoniu net), de regulă în limita prescripției de 5 ani.
Diferențele rămase nejustificate se impozitează — de acum, inclusiv prin decizie emisă de inspectorii antifraudă — cu accesorii. Decizia poate fi contestată administrativ și în instanță.
Un aspect care nu trebuie subestimat: atunci când sumele sunt mari sau fluxurile par disimulate, dosarul fiscal poate evolua în paralel cu un dosar penal — evaziune fiscală sau spălare de bani. Apărarea fiscală și cea penală trebuie coordonate din prima zi, pentru că declarațiile date în procedura fiscală pot fi valorificate în procedura penală.
Cele 30 de zile sunt fereastra în care problema se poate închide ieftin. Tăcerea duce aproape sigur la aviz de verificare.
„Am economisit în timp" nu justifică nimic fără extrase, contracte și dovezi de transfer care să susțină afirmația.
Înscrisuri antedatate sau contracte de împrumut redactate după notificare agravează situația și pot atrage răspundere penală.
Explicații diferite date de soț/soție, rude sau parteneri, în proceduri paralele, se contrazic între ele și devin probe.
Dacă nu ați primit nimic de la ANAF: faceți un „audit" preventiv al propriei situații — inventariați intrările mari de fonduri din ultimii 5 ani și verificați ce puteți proba documentar. Împrumuturile din familie, banii din străinătate, câștigurile crypto: toate pot fi documentate corect înainte de a deveni o problemă.
Dacă ați primit o notificare de conformare sau un aviz de verificare: nu răspundeți la primul impuls. Termenul de 30 de zile este suficient pentru un răspuns construit profesionist — dar scurt dacă îl pierdeți cu ezitări. O explicație documentată acum poate închide problema înainte să escaladeze.
Dacă verificarea este în curs sau ați primit decizia de impunere: există căi de atac — contestația administrativă, acțiunea în instanță, expertiza fiscală judiciară — dar șansele depind decisiv de cât de devreme intrați în procedură cu o strategie.
Da. Din 6 iulie 2026, competența DGAF acoperă verificarea situației fiscale personale a oricărei persoane fizice identificate cu risc fiscal, indiferent dacă are sau nu legătură cu o societate.
Nu. Se aplică doar veniturilor cu sursă neidentificată constatate printr-o verificare a situației fiscale personale, atunci când diferența față de veniturile declarate depășește 10%, dar nu mai puțin de 50.000 lei.
Nu neapărat. Notificarea este exact etapa în care puteți evita verificarea: dacă în 30 de zile clarificați documentat situația sau corectați declarațiile, riscul poate fi închis fără nicio verificare formală.
De regulă, în limita termenului de prescripție de 5 ani. Pentru fluxurile din această perioadă este esențial să puteți proba sursa fondurilor.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.