Dacă aveți un cont bancar în Germania, un portofoliu la un broker din Olanda, un cont Revolut sau dividende dintr-o societate din Italia, informațiile despre ele ajung deja la ANAF — anual și automat. România primește din 2017 date prin schimbul automat de informații financiare (CRS) de la peste 100 de jurisdicții, iar din 2024 Fiscul le-a transformat în campanii sistematice de notificări; cel mai recent val a fost anunțat la 24 iunie 2026, pentru veniturile anului 2025. Întrebarea reală nu mai este dacă ANAF află de conturile dumneavoastră externe, ci ce rezultă din compararea datelor primite cu declarațiile depuse în România. Vestea bună: obligațiile sunt gestionabile — cu condiția să acționați înainte ca ANAF să vă întrebe.
Standardul comun de raportare (CRS), dezvoltat de OCDE și aplicat în UE prin Directiva 2014/107/UE (DAC2), obligă instituțiile financiare din statele participante să își identifice clienții rezidenți fiscal în alte state și să raporteze anual datele acestora autorității fiscale proprii, care le transmite statului de rezidență. România a ratificat acordul multilateral prin Legea nr. 70/2016. Pentru fiecare cont raportabil al unui rezident român, ANAF primește, în esență:
Nume, adresă, statul de rezidență fiscală, numărul de identificare fiscală (pentru români, de regulă CNP), data și locul nașterii.
Banca, brokerul sau fintech-ul la care este deschis contul, împreună cu identificatorul acestuia.
Soldul sau valoarea contului la finalul anului — respectiv informația că un cont a fost închis în cursul anului.
Dobânzile creditate în cont în cursul anului de raportare, în sumă brută.
Pentru conturile de custodie: dividendele, alte venituri generate de activele din cont și încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare.
Intră sub CRS și brokerii, custozii, anumite asigurări cu componentă investițională, precum și fintech-urile (Revolut, Wise etc.), care raportează din jurisdicția în care sunt autorizate.
Două nuanțe practice. ANAF vede sume brute, nu profitul dumneavoastră — dacă ați vândut acțiuni de 80.000 de euro cu un câștig real de 5.000, cifra vizibilă prin CRS este 80.000, iar fără declarație și fără documentarea costurilor de achiziție ea devine punctul de plecare al discuției cu Fiscul. Apoi, datele unui an ajung la ANAF abia după termenul declarației unice din România — de aceea notificările vin, de regulă, vara sau toamna, când declarațiile sunt deja scadente.
CRS nu este singurul canal: prin DAC1 sosesc din statele UE și informații despre salarii, pensii și venituri din imobile, iar din 2026 directiva DAC8 (transpusă prin OUG nr. 71/2025) extinde raportarea automată la platformele de criptoactive, cu prima raportare în 2027 — subiect tratat în analiza noastră dedicată crypto.
Regula de bază este simplă și adesea ignorată: persoanele fizice rezidente fiscal în România datorează impozit pentru veniturile din orice sursă, din România și din străinătate (art. 59 și art. 130 din Codul fiscal). Obligația există chiar dacă banii nu ajung niciodată în România și chiar dacă statul sursă a reținut deja impozit.
Se declară, printre altele: dobânzile, dividendele, câștigurile din titluri de valoare prin intermediari străini, chiriile pentru imobile din străinătate, pensiile externe, veniturile din activități independente și orice alte venituri impozabile. Excepția notabilă: salariile plătite de un angajator străin pentru muncă prestată efectiv în străinătate sunt neimpozabile în România și nu se declară (art. 76 alin. (4) lit. o) Cod fiscal). Dacă însă lucrați remote din România pentru un angajator străin, acele venituri sunt, de regulă, impozabile aici.
Declararea se face prin declarația unică (formularul 212), secțiunea dedicată veniturilor din străinătate, distinct pe fiecare țară și sursă de venit, până la 25 mai a anului următor: veniturile din 2025 — până la 25 mai 2026 (termen deja depășit, dar o declarație depusă acum, din proprie inițiativă, rămâne net preferabilă uneia depuse după notificare), cele din 2026 — până la 25 mai 2027. Sumele în valută se convertesc la cursul mediu anual BNR al anului realizării venitului. Cotele pentru cele mai frecvente venituri externe:
Pe lângă impozit, dacă veniturile extra-salariale cumulate (dividende, dobânzi, câștiguri, chirii — din țară și din străinătate) depășesc 6 salarii minime brute, datorați CASS de 10% pe trepte de 6, 12 și 24 de salarii minime: la salariul minim de 4.050 lei, praguri de circa 24.300, 48.600 și 97.200 lei, cu CASS de 2.430, 4.860, respectiv 9.720 lei.
O precizare des solicitată: legislația fiscală nu impune, în prezent, o declarație separată privind simpla deținere a unui cont extern — obligațiile fiscale se leagă de veniturile generate. Distinct de fiscalitate, există raportări statistice la Banca Națională a României (Regulamentul BNR nr. 4/2021), relevante în practică mai ales pentru persoanele juridice cu conturi deschise în străinătate și pentru împrumuturile pe termen lung contractate cu nerezidenți; dacă vă aflați într-o asemenea situație, verificați punctual obligațiile de raportare în vigoare.
Cea mai răspândită confuzie: „am plătit deja impozit în Germania, deci nu mai am nimic de făcut în România". Greșit — și exact confuzia care generează cele mai multe notificări.
România are convenții de evitare a dublei impuneri cu majoritatea statelor relevante. În funcție de convenție, dubla impunere se evită prin metoda creditului fiscal — impozitul plătit afară se scade din cel datorat în România, dar numai până la nivelul impozitului românesc aferent acelui venit (art. 131 Cod fiscal) — sau prin metoda scutirii. Esențial: obligația declarării rămâne în ambele cazuri, chiar dacă rezultatul final este impozit zero.
Creditul se acordă doar dacă puteți proba plata efectivă a impozitului în străinătate: printr-un document de la autoritatea fiscală străină, de la plătitorul care a reținut impozitul la sursă (de exemplu, raportul fiscal al brokerului) sau prin copia declarației fiscale străine cu dovada plății — și se calculează pe fiecare țară și natură de venit. Practic: la o reținere de 15% pe dividende în statul sursă față de 10% datorat în România (2025), nu mai plătiți nimic aici, dar diferența nu se restituie; la o reținere de 5%, achitați diferența. Detaliul care surprinde frecvent: CASS nu se stinge prin creditul fiscal — se datorează separat, integral, dacă depășiți plafoanele.
Practic, prezentați plătitorului străin certificatul de rezidență fiscală românească (pentru cota redusă din convenție încă de la reținere) și păstrați sistematic documentele de impozitare externe — fără ele, creditul se pierde, iar impozitul se plătește de două ori. Pentru impozitele plătite în state fără convenție cu România nu se recunoaște niciun credit.
ANAF derulează din 2022 campanii recurente de notificare a persoanelor identificate prin schimbul de informații cu venituri externe nedeclarate, intensificate vizibil în 2024–2026. Cel mai recent anunț datează din 24 iunie 2026: cei care au obținut în 2025 venituri din străinătate nedeclarate vor primi notificări și vor avea posibilitatea să își clarifice situația fiscală înainte de stabilirea obligațiilor de plată. Primul lucru de înțeles: scrisoarea nu este o decizie de impunere și nu înseamnă că datorați automat sumele menționate — este o invitație la clarificare și, corect gestionată, adesea ultima fereastră în care situația se închide simplu.
Notificările se comunică tot mai des prin Spațiul Privat Virtual, iar termenele curg indiferent dacă le-ați citit.
Informațiile CRS conțin frecvent distorsiuni: sume brute (nu câștiguri), conturi comune atribuite integral fiecărui cotitular, același venit raportat de mai multe instituții, transferuri proprii care nu sunt venituri. Nu confirmați nimic înainte de a înțelege ce are ANAF și ce este real.
Extrase de cont, rapoartele fiscale anuale ale brokerului, atestatele de impozit reținut la sursă, contractele relevante.
Formularul 212 sau o declarație rectificativă, cu calculul corect al impozitului, al CASS și al creditului fiscal.
Un răspuns documentat, construit profesionist, poate închide subiectul fără control.
Dacă notificarea rămâne fără răspuns, organul fiscal poate stabili impozitele din oficiu, exclusiv pe cifrele primite de la administrațiile străine — sume brute, fără costuri de achiziție și fără credit fiscal — rezultatul fiind, aproape întotdeauna, mult mai mare decât obligația reală. Mai există o supapă: depunerea declarației unice în 60 de zile de la comunicarea deciziei din oficiu duce la anularea acesteia. Iar dacă primiți nu o simplă informare, ci o notificare de conformare cu termen de 30 de zile — pasul formal spre verificarea situației fiscale personale — miza crește semnificativ; i-am dedicat o analiză separată.
La bază stau accesoriile: dobânzi de 0,02% pe zi și penalități de întârziere de 0,01% pe zi, iar pentru obligațiile stabilite în urma verificărilor — penalitate de nedeclarare de până la 0,08% pe zi. Amenda pentru nedepunerea declarației (50–500 lei) este neglijabilă; nu ea este problema.
Treapta următoare este analiza de risc: solduri și rulaje văzute prin CRS fără venituri declarate corespunzătoare — profilul clasic care declanșează verificarea situației fiscale personale (VSFP), activată când diferența dintre veniturile estimate de ANAF și cele declarate depășește 10%, dar cel puțin 50.000 lei. În cadrul VSFP vi se poate cere declarația de patrimoniu și de venituri, iar perioada verificată acoperă, de regulă, termenul de prescripție de 5 ani. Sumele a căror sursă nu poate fi justificată se impozitează cu 70% — cota aplicabilă din 1 iulie 2024 veniturilor din surse neidentificate (Legea nr. 296/2023) — plus accesoriile.
Anul 2026 a adus o accelerare importantă: prin Ordinul președintelui ANAF nr. 768/2026, în vigoare din 6 iulie 2026, VSFP poate fi efectuată și de inspectorii Antifraudă, care pot emite ei înșiși decizii de impunere — schimbare analizată în materialul nostru dedicat. Drumul de la datele CRS la o decizie pe numele dumneavoastră s-a scurtat considerabil.
La sume mari, discuția depășește sfera fiscală: nedeclararea sistematică poate atrage acuzații de evaziune fiscală, iar fluxurile prin conturi externe — întrebări pe zona spălării banilor. În asemenea dosare, apărarea fiscală și cea penală trebuie coordonate de la primul act.
Diferența dintre o regularizare gestionabilă și un dosar de venituri nejustificate se face, aproape întotdeauna, înainte de prima scrisoare. Concret:
Conturi bancare, brokeri, fintech-uri, asigurări investiționale, participații — inclusiv conturile închise în ultimii ani, raportate și ele.
Extrase, rapoarte anuale, atestate de impozit reținut — acum, cât datele mai sunt ușor de obținut.
Cu metoda corectă din convenția aplicabilă — credit fiscal sau scutire — și cu plafoanele CASS.
Formularul 212 sau rectificative — și plătiți ori solicitați eșalonare. O declarație depusă înaintea oricărei notificări vă menține în zona regularizării cu accesorii, departe de logica veniturilor nejustificate.
În fața unei verificări, documentele contemporane valorează incomparabil mai mult decât explicațiile ulterioare.
Nu răspundeți la primul impuls: termenul este suficient pentru un răspuns documentat, iar ce transmiteți acum devine probă în tot ce urmează.
ATENȚIE. Actele comunicate prin Spațiul Privat Virtual se consideră legal comunicate la punerea lor la dispoziție — chiar dacă nu le-ați deschis niciodată; verificați SPV-ul periodic, altfel termene esențiale curg fără știrea dumneavoastră. Și nu încercați să „acoperiți" sumele nedeclarate cu documente create ulterior — împrumuturi antedatate, chitanțe de complezență, donații fictive: asemenea înscrisuri nu sting problema fiscală, dar pot transforma un dosar administrativ într-unul penal.
Da. Instituțiile financiare, inclusiv fintech-urile, raportează conturile rezidenților români din jurisdicția în care sunt autorizate, iar datele — sold, dobânzi, dividende, încasări brute — ajung anual la ANAF prin CRS/DAC2.
Da, obligația declarativă rămâne. Prin convenție, impozitul străin se recunoaște drept credit fiscal (sau venitul se scutește), astfel că de multe ori diferența de plată este zero — dar CASS se poate datora separat, iar nedeclararea rămâne sancționabilă chiar când impozitul suplimentar ar fi fost nul.
Puteți depune, din proprie inițiativă, declarația unică sau rectificative pentru anii nedeclarați, cu plata impozitului și a accesoriilor. Înainte de orice notificare este o simplă regularizare; după, marja se îngustează, iar sumele nedocumentate riscă tratamentul de venituri nejustificate. Fiecare situație trebuie însă evaluată punctual înainte de depunere.
Nu există o declarație fiscală dedicată simplei dețineri — se declară veniturile generate. Soldul ajunge însă oricum la ANAF prin CRS, astfel încât coerența dintre solduri și veniturile dumneavoastră declarate contează.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Reflectă stadiul legislativ la data redactării; nu constituie consultanță juridică sau fiscală și nu înlocuiește analiza situației dumneavoastră concrete.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.