Despre DAC7 se scrie aproape întotdeauna din perspectiva vânzătorului: ce află ANAF despre el. Există însă celălalt capăt, cu obligații mult mai grele și cu amenzi de zece ori mai mari. Dacă operați un marketplace, o platformă de cazare, una de servicii sau de cursuri, obligația de raportare este a dumneavoastră, iar ea începe cu mult înainte de 31 ianuarie.
Operatorul de platformă cu obligație de raportare este, potrivit anexei nr. 5 la Codul de procedură fiscală, orice operator, altul decât unul exclus, cu rezidență fiscală în România sau într-un alt stat membru, ori care, fără o asemenea rezidență, îndeplinește criteriile de legătură prevăzute de lege. Obligația se aplică pentru vânzătorii raportabili care realizează, prin platformă, activități relevante.
Rămân în afară platformele care se limitează la procesarea plăților legate de o activitate relevantă, la simpla listare sau publicitate a activității, ori la redirecționarea utilizatorilor către o altă platformă. Rămâne în afară și operatorul exclus, care demonstrează anual autorității, în mod convingător, că întregul său model de afacere nu are vânzători raportabili. Restul raportează, anual, până la 31 ianuarie.
Rezidențiale și comerciale, inclusiv locuri de parcare, realizate prin platformă în schimbul unei contraprestații. Aici intră platformele de cazare, pentru care se raportează și adresa fiecărui bun și numărul de zile de închiriere.
Munca prestată la cererea unui utilizator, online sau fizic, indiferent dacă există raport de subordonare între vânzător și platformă. Acoperă platformele de servicii, de freelancing și, în anumite configurații, cele de curs sau de streaming.
Marketplace-urile clasice, de la produse noi la second-hand. Pentru vânzătorii de bunuri există regula de excludere: sub 30 de activități relevante și sub echivalentul a 2.000 de euro într-o perioadă de raportare, vânzătorul nu este raportabil.
Orice mijloc de transport, ceea ce include platformele de car sharing și de închiriere între persoane. Regulile de raportare sunt aceleași ca la celelalte categorii.
Raportarea din ianuarie este ultimul pas. Înaintea ei, operatorul trebuie să aplice procedurile de diligență fiscală prevăzute în anexa nr. 5: colectarea informațiilor despre fiecare vânzător, verificarea lor cu mijloacele disponibile, stabilirea statului de rezidență și identificarea vânzătorilor raportabili și a celor excluși. Procedurile se finalizează, ca regulă, până la sfârșitul perioadei de raportare, ceea ce înseamnă că platforma trebuie să le fi rulat pe tot parcursul anului.
Consecința practică este că obligațiile DAC7 nu sunt o declarație, ci o funcție a produsului. Formularele de înregistrare trebuie să colecteze de la început codul de identificare fiscală, adresa și, pentru imobile, datele cadastrale. Sistemul trebuie să distingă între persoane fizice și juridice, să numere activitățile relevante pe vânzător și să cumuleze contraprestațiile pe trimestre. Fără aceste câmpuri, raportarea din ianuarie nu se poate construi retroactiv.
Legea prevede și un mecanism de constrângere asupra vânzătorului care nu cooperează: după două atenționări, operatorul are obligația de a închide contul și de a împiedica reînregistrarea, sau de a reține plata contraprestației până la furnizarea informațiilor. Este o obligație, nu o opțiune comercială, iar lipsa ei în termenii și condițiile platformei creează un risc pe care fondatorii îl descoperă târziu.
Nerespectarea obligațiilor de raportare se sancționează cu amendă între 20.000 și 100.000 lei. Pentru operatorii din afara Uniunii care ar trebui să se înregistreze într-un stat membru și nu o fac, sancțiunea se poate repeta, iar autoritatea competentă solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site sau la aplicație până la îndeplinirea obligației.
Pentru operatorii terți deja înregistrați în România care nu raportează, legea prevede revocarea înregistrării după două atenționări, în termenele stabilite. Efectul comercial al oricăreia dintre aceste măsuri depășește cu mult amenda: o platformă oprită la nivel de acces sau cu înregistrarea revocată își pierde piața.
Se adaugă riscul indirect. Datele raportate ajung la autoritățile fiscale ale tuturor statelor membre și declanșează verificări la vânzători, care se întorc la platformă cu solicitări de informații și cu dispute despre sumele raportate. O raportare inexactă produce probleme nu doar cu ANAF, ci și cu proprii utilizatori.
Facilitează platforma conectarea vânzătorilor cu utilizatorii pentru o activitate relevantă, contra unei contraprestații? Sau doar procesează plăți, listează ori redirecționează? Răspunsul, documentat juridic, decide dacă restul se aplică.
Fiecare tip de tranzacție de pe platformă se încadrează sau nu într-una dintre cele patru categorii relevante. Platformele mixte au, de regulă, și activități în afara sferei; separarea trebuie făcută în date, nu în prezentare.
Cod de identificare fiscală, adresă, statut de persoană fizică sau juridică, cont financiar, iar pentru imobile adresa și zilele de închiriere. Colectate la înregistrare și la fiecare tranzacție, nu cerute în ianuarie.
Procedurile de diligență fiscală pentru verificarea datelor și stabilirea statului de rezidență al fiecărui vânzător, cu documentarea metodei folosite și a rezultatelor.
Cele două atenționări, apoi închiderea contului sau reținerea plății, prevăzute expres în termenii și condițiile platformei și implementate în flux. Fără ele, obligația rămâne neîndeplinită indiferent de bunăvoința utilizatorilor.
Declarația informativă, până la 31 ianuarie, pentru anul precedent, cu datele despre operator și despre fiecare vânzător raportabil. Când mai mulți operatori au aceeași obligație pentru aceleași informații, legea permite evitarea dublei raportări, în condițiile prevăzute.
Evidența datelor raportate, pe vânzător și pe an, pentru momentul în care utilizatorii verificați de fisc vor cere explicații sau vor contesta sumele. Este documentul care apără platforma în ambele direcții.
Nu există prag de mărime pentru operator. Pragurile privesc vânzătorii de bunuri, nu platforma.
Diligența fiscală se face pe parcursul perioadei de raportare. Datele lipsă nu se mai pot reconstitui pentru tranzacții încheiate.
Legea o cere, după două atenționări, ca alternativă la reținerea plății. Termenii platformei trebuie să o prevadă.
Tocmai atunci apare obligația de înregistrare într-un stat membru, iar neîndeplinirea ei poate duce la oprirea accesului la site sau aplicație.
Dacă platforma permite vânzătorilor să fie conectați cu utilizatori pentru o activitate relevantă, în schimbul unei contraprestații, și aveți rezidență fiscală în România, da, cu excepția situației în care sunteți operator exclus. Sunt în afara obligației platformele care se limitează la procesarea plăților, la simpla listare sau publicitate a activității, ori la redirecționarea utilizatorilor către altă platformă.
Potrivit anexei nr. 5 la Codul de procedură fiscală: închirierea de bunuri imobile, inclusiv rezidențiale și comerciale, serviciile personale, vânzarea de bunuri și închirierea oricărui mijloc de transport, toate realizate în schimbul unei contraprestații. Sub această definiție intră marketplace-urile de produse, platformele de cazare, cele de car sharing, cele de servicii și cele de cursuri sau evenimente online.
Datele de identificare, adresa, numărul de identificare fiscală și statul emitent, codul de TVA și numărul de înregistrare la registrul comerțului pentru persoanele juridice, identificatorul contului financiar în care s-au făcut plățile, contraprestația plătită sau creditată și numărul de activități relevante, comisioanele și taxele reținute, iar pentru imobile adresa fiecărei proprietăți și numărul de zile de închiriere.
31 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care vânzătorul a fost identificat ca vânzător raportabil. Raportarea se face anual, prin declarația informativă dedicată, iar înainte de ea operatorul trebuie să fi parcurs procedurile de diligență fiscală pentru colectarea și verificarea datelor.
Legea prevede exact această situație: după două atenționări adresate vânzătorului, operatorul are obligația de a închide contul acestuia și de a nu îi permite reînregistrarea pe platformă, sau de a reține plata contraprestației până la furnizarea informațiilor. Nu este o opțiune comercială, ci o obligație a operatorului.
Amendă între 20.000 și 100.000 lei pentru nerespectarea obligațiilor de raportare. Pentru operatorii din afara Uniunii care nu se înregistrează, se adaugă oprirea accesului la site sau la aplicație, solicitată furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice, iar pentru cei înregistrați în România care nu raportează după două atenționări, revocarea înregistrării.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Pentru perspectiva vânzătorului asupra acelorași raportări, vedeți analizele despre vânzările online și despre închirierea pe termen scurt. Asistența acordată companiilor este descrisă la fiscalitate pentru companii.
O primă discuție stabilește dacă platforma intră în sfera raportării, ce câmpuri lipsesc din produs pentru diligența fiscală și cum se construiesc termenii și fluxul de constrângere cerute de lege, înainte de primul termen de raportare.