Două taxe noi într-un singur an, peste o TVA care există din 2021, și o confuzie constantă despre cine le plătește. Pentru cumpărător, întrebarea este cât costă în final coletul de pe Temu. Pentru comerciantul român care importă marfă mică sau vinde prin platforme, întrebarea este alta: care dintre aceste obligații sunt ale lui.
Taxa logistică națională, introdusă prin Legea nr. 239/2025, se aplică din 1 ianuarie 2026, în sumă fixă de 25 de lei pentru fiecare colet cu bunuri de valoare comercială care intră în România, cu locul de începere a livrării în afara Uniunii și valoare declarată sub 150 de euro. Este datorată de furnizor, de expeditor sau de platforma care facilitează vânzarea, iar colectarea și virarea revin furnizorilor de servicii poștale care predau coletul.
Taxa vamală tranzitorie de 3 euro pe poziție tarifară se aplică de la 1 iulie 2026, după eliminarea scutirii europene pentru trimiterile sub 150 de euro, și se cumulează cu cea națională, având natură juridică diferită. TVA se datorează în România pentru bunurile vândute și transportate din afara Uniunii către persoane fizice de aici, indiferent de valoare, de regulă colectată de platformă prin regimul special de import. Trei obligații, trei temeiuri, un singur cost final.
Coletele cu bunuri de valoare comercială care intră pe teritoriul României, expediate din afara Uniunii, cu valoare declarată sub plafonul de 150 de euro, indiferent prin ce stat membru sunt puse în liberă circulație. Suma este fixă, 25 de lei pe colet, indiferent câte produse conține.
Furnizorul bunurilor, persoana care expediază coletul sau entitatea care facilitează prin platformă digitală vânzarea la distanță, după caz. Nu destinatarul. Confuzia publică de la introducerea taxei a pornit de aici: mulți cumpărători au crezut că o vor achita la primire.
Furnizorii de servicii poștale, în sensul legislației serviciilor poștale, care predau coletul destinatarului. Ei colectează, declară și virează, ceea ce transformă curierii în colectori de taxe și adaugă o obligație declarativă nouă unui sector întreg.
Măsura a fost construită ca răspuns național la un dezechilibru pe care Uniunea l-a corectat între timp. După ce se va aplica taxa de manipulare europeană, se așteaptă ca aceasta să înlocuiască taxa națională de 25 de lei. Până atunci, ele coexistă.
Pentru un colet de 40 de euro cu un singur tip de produs, livrat după 1 iulie 2026: taxa logistică de 25 de lei, o singură dată pe colet; taxa vamală tranzitorie de 3 euro, pentru poziția tarifară declarată; TVA la cota aplicabilă, calculată pe valoarea bunurilor. Pentru un colet cu două tipuri diferite de produse, taxa de 3 euro se aplică de două ori, în timp ce taxa logistică rămâne 25 de lei.
Diferența de logică dintre cele două taxe explică de ce se cumulează: una este o obligație fiscală internă pe fluxul logistic, cealaltă este o taxă vamală pe marfă. Iar TVA, care exista dinainte, se calculează separat și se adaugă la toate. Când platforma nu colectează TVA prin regimul special de import, ea este cerută la livrare, împreună cu comisionul de vămuire al curierului, ceea ce produce diferențe mari între prețul din aplicație și suma plătită efectiv.
Pentru comerciantul român, efectul este invers. Diferența de preț față de marfa livrată din depozite europene se reduce, iar avantajul de cost al importului direct de colete mici scade. Cine cumpără marfă în vrac, pe declarație vamală obișnuită, nu intră în regimul coletelor mici și nu suportă taxa logistică; cine își aproviziona magazinul prin comenzi individuale, da.
Firma care importă bunuri din afara Uniunii, indiferent de valoare, datorează TVA la import, cu drept de deducere dacă bunurile sunt destinate operațiunilor taxabile, și are nevoie de declarația vamală și de documentele care atestă valoarea. Aprovizionarea prin comenzi individuale, pe numele administratorului, cu plata din contul personal, creează exact tipul de discrepanță pe care inspecția îl constată: marfă vândută fără documente de achiziție.
Persoana fizică ce comandă repetat cantități care depășesc uzul personal și revinde marfa intră pe alt teren: cel al activității economice nedeclarate, cu impozit, contribuții și, peste plafon, TVA. Coletele mici, individual neînsemnate, construiesc în timp un tipar vizibil, cu atât mai mult cu cât furnizorii de servicii poștale raportează trimiterile cu plata la livrare.
Pentru cine vinde, nu cumpără, obligațiile sunt cele din regimul vânzărilor la distanță: pragul de 10.000 de euro, regimul special OSS pentru vânzările în Uniune și regimul special de import pentru bunurile sub 150 de euro expediate din afara ei.
Persoana fizică sau firma. Răspunsul decide dacă vorbim despre un colet în regimul trimiterilor mici sau despre un import obișnuit, cu declarație vamală și TVA deductibilă.
Valoarea bunurilor, fără transport și costuri adiționale, față de pragul de 150 de euro. Sub prag intră regimul coletelor mici; peste, regimul vamal obișnuit, cu taxe vamale după tariful aplicabil.
Platforma, prin regimul special de import, sau curierul la livrare. Diferența se vede în preț și în documentele pe care le primiți; pentru firmă, în posibilitatea de a deduce.
Taxa de 3 euro se aplică pe fiecare tip de produs declarat, nu pe colet. Comenzile cu multe articole diferite devin disproporționat de scumpe față de valoarea mărfii.
Declarația vamală, factura furnizorului, dovada plății din contul firmei. Fără ele, marfa există în depozit și nu există în contabilitate.
Pentru persoana fizică, frecvența și cantitatea. Pentru firmă, aprovizionarea prin comenzi personale. Ambele produc, în timp, întrebări despre activitate nedeclarată.
Prețul din aplicație plus TVA, plus 25 de lei, plus 3 euro pe poziție, plus eventualul comision de vămuire. Pentru marfa destinată revânzării, diferența față de furnizorii din Uniune s-a schimbat.
Taxa este datorată de furnizor, expeditor sau platformă și colectată de operatorul poștal. Se regăsește în preț, nu într-o obligație proprie a destinatarului.
Scutirea vamală a dispărut din iulie 2026, iar TVA se datora oricum din 2021, de la primul leu.
Se cumulează, având natură juridică diferită: una este obligație fiscală internă, cealaltă taxă vamală.
Marfa fără documente pe firmă nu există în contabilitate. Este prima constatare a oricărei inspecții la un magazin aprovizionat așa.
Nu direct. Potrivit Legii nr. 239/2025, taxa logistică este datorată de furnizorul bunurilor, de persoana care expediază coletul sau de entitatea care facilitează vânzarea prin platforma digitală, după caz, iar obligația de colectare, declarare și virare revine furnizorilor de servicii poștale care predau coletul. Economic, ea ajunge în prețul final; juridic, nu este o obligație a destinatarului.
O obligație fiscală internă, nu o taxă vamală, cum a precizat Ministerul Finanțelor. Se aplică în sumă fixă de 25 de lei pentru fiecare colet cu bunuri de valoare comercială care intră pe teritoriul României, cu locul de începere a livrării în afara Uniunii și cu valoare declarată sub 150 de euro, indiferent de statul prin care marfa este pusă în liberă circulație în Uniune.
La nivelul Uniunii a fost eliminată scutirea de taxe vamale pentru trimiterile sub 150 de euro și s-a introdus o taxă vamală tranzitorie de 3 euro pe poziție tarifară declarată. Cele două se cumulează cu taxa națională, având natură juridică diferită. Un colet cu două tipuri diferite de produse suportă taxa de 3 euro de două ori; taxa logistică rămâne o singură dată pe colet.
Da, și nu are legătură cu pragul de 150 de euro: pentru bunurile vândute și transportate din afara Uniunii către persoane fizice din România, TVA este datorată în România de la primul leu, din 2021. Platformele o colectează de regulă prin regimul special de import, cunoscut ca IOSS, și o afișează în preț; când nu o fac, este solicitată la livrare, alături de comisionul de vămuire al curierului.
Regimul de import rămâne, dar apar obligațiile firmei: declarația vamală, TVA la import cu drept de deducere dacă bunurile servesc activității, și evidența achiziției. Taxa logistică privește coletele destinate persoanelor fizice, deci nu se aplică în aceleași condiții; încadrarea concretă se verifică de la caz la caz.
Sub-declararea este a expeditorului, dar consecințele ating și destinatarul: bunurile pot fi reținute în vamă, iar diferențele de taxe și TVA se stabilesc de autoritatea vamală. Comenzile repetate, cu valori mici declarate și cantități care depășesc uzul personal, ridică întrebarea separată dacă destinatarul face, de fapt, comerț.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă firma dumneavoastră a primit o notificare sau are un control în curs, analizele conexe sunt grupate la controlul fiscal. Pentru asistența acordată companiilor, vedeți fiscalitate pentru companii.
O primă discuție stabilește ce obligații sunt ale firmei și ce obligații rămân ale furnizorului sau platformei, ce documente lipsesc pentru marfa deja intrată și cum se recalculează costul real după taxele din 2026.