După decesul tatălui, o familie din Brașov descoperă că succesiunea nu se termină la notarul din oraș. Rămâne un apartament la Alicante și un cont la o bancă din Viena, iar banca austriacă și registrul spaniol nu înțeleg certificatul de moștenitor românesc — cer „ceva recunoscut la ei”. Vestea bună: acel „ceva” există și a fost creat exact pentru această situație — certificatul european de moștenitor.
Certificatul european de moștenitor este un document creat prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 (art. 62 și urm.), destinat să facă dovada calității de moștenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral, cu efecte în toate statele membre în care se aplică Regulamentul. Este, practic, pașaportul succesoral european.
Coexistă cu certificatul de moștenitor național (cel eliberat de notarul român). Nu este obligatoriu; se folosește când aveți nevoie să vă dovediți drepturile în alt stat membru.
Regatul Unit, Irlanda și Danemarca nu participă la Regulament; statele terțe (SUA, Elveția) nici ele. Pentru bunurile de acolo, certificatul nu este recunoscut.
Cu certificatul european, moștenitorul român își dovedește direct calitatea într-un alt stat membru, fără proceduri succesorale locale paralele.
Deschis la o instituție dintr-un alt stat membru, prezentând certificatul, fără o procedură succesorală separată în acel stat.
Situat în alt stat membru, în registrul de proprietăți local.
Dacă este executor testamentar sau administrator, în relația cu terții din alt stat membru.
Pentru familia din exemplu, certificatul obținut în România face dovada calității lor de moștenitori atât la banca din Viena, cât și la registrul din Spania — economisind luni de proceduri și costuri de reprezentare locală. Fără el, aceleași drepturi ar fi trebuit dovedite din nou în fiecare stat, prin proceduri interne diferite. Aceasta este, în esență, rațiunea lui de a fi: circulația liberă a dovezii calității de moștenitor.
Certificatul se emite de autoritatea competentă din statul membru ale cărui instanțe sunt competente pentru succesiune — de regulă statul ultimei reședințe obișnuite a defunctului ori statul a cărui lege a fost aleasă. Dacă succesiunea se dezbate în România, notarul român eliberează atât certificatul național, cât și certificatul european.
Identificarea defunctului și a autorității emitente.
Identificarea moștenitorilor, legatarilor, executorilor ori administratorilor și cotele ce revin fiecăruia.
Bunurile care revin unui anumit moștenitor sau legatar, după caz.
Puterile executorului sau ale administratorului și legea aplicabilă succesiunii, cu elementele pe baza cărora s-a stabilit.
Certificatul se bucură de o prezumție de exactitate: se prezumă că persoana menționată în el are calitatea și drepturile indicate, fără alte condiții sau restricții decât cele menționate. Din această prezumție decurge protecția terților de bună-credință: cine plătește sau predă bunuri persoanei indicate în certificat ca îndreptățită este protejat, dacă a acționat de bună-credință în temeiul certificatului — chiar dacă ulterior s-ar dovedi că lucrurile stăteau altfel.
Certificatul constituie și un titlu valabil pentru înscrierea bunurilor succesorale în registrele publice. O nuanță merită reținută: certificatul produce efecte pentru înscriere, dar modalitățile concrete de intabulare rămân cele ale statului unde se află imobilul. Un registru poate cere, pe lângă certificat, traduceri autorizate, identificarea exactă a imobilului potrivit evidențelor locale, plata unor taxe. Certificatul deschide ușa și înlătură procedura succesorală paralelă, dar nu suprimă regulile tehnice de publicitate imobiliară ale statului de situare.
Originalul certificatului este păstrat de autoritatea emitentă; părților li se eliberează copii certificate. Aceste copii au o valabilitate limitată de 6 luni (art. 70 alin. (3) din Regulament), cu data expirării menționată pe copie.
Curtea de Justiție a UE a clarificat regimul acestei valabilități printr-o hotărâre din 1 iulie 2021: chiar dacă o copie ar indica o valabilitate „pe durată nedeterminată”, ea produce efecte doar 6 luni de la eliberare; totodată, o copie certificată rămâne valabilă, pentru procedura în care a fost invocată, dacă era valabilă la momentul depunerii inițiale, chiar dacă termenul de 6 luni expiră în cursul acelei proceduri. Practic: nu obțineți copia „din timp” ca să o lăsați în sertar — o cereți când aveți efectiv nevoie de ea.
Cea mai frecventă eroare practică este de calendar, nu de drept. Copia certificată este valabilă 6 luni; dacă o obțineți prea devreme sau lăsați procedurile străine să treneze, riscați să vă prezentați la banca ori la registrul din alt stat cu o copie expirată și să reluați totul.
Solicitați copia certificată atunci când sunteți gata să o folosiți, urmăriți data de expirare înscrisă pe ea și, dacă procedura străină se prelungește, cereți din timp o copie nouă. Un instrument creat pentru a economisi luni de proceduri se poate transforma, printr-o simplă neatenție la termen, în încă o întârziere.
Se depune la autoritatea competentă (în România, notarul public care instrumentează succesiunea), de către orice persoană interesată — moștenitor, legatar, executor, administrator.
Acte de stare civilă, testament, eventuale convenții matrimoniale, dovezi privind bunurile — privind legătura cu defunctul și compunerea succesiunii.
Autoritatea verifică elementele și, dacă sunt îndeplinite condițiile, eliberează certificatul, cu copii certificate pentru părți. Termenul variază în funcție de complexitate.
Eliberat de notarul român, este suficient pentru bunurile și procedurile din România — dezbaterea succesiunii, intabularea imobilelor din țară, relația cu băncile românești.
Instrumentul pentru bunurile din alte state membre — contul din Austria, apartamentul din Spania.
Cele două se completează. Într-o succesiune cu bunuri în România și în alte state membre, este frecvent să aveți nevoie de amândouă. Cotele moștenitorilor înscrise în certificat reflectă, pentru bunurile din țară, inclusiv rezerva succesorală a rezervatarilor.
Pentru o eroare materială (o greșeală de scriere, o dată inexactă), autoritatea emitentă corectează certificatul, la cerere sau din oficiu.
Dacă se stabilește că certificatul nu corespunde realității, autoritatea emitentă îl modifică sau îl retrage. Persoanele care au primit copii sunt informate.
Pe durata unei contestații, efectele pot fi suspendate, iar eliberarea de noi copii oprită. Împotriva deciziilor există căi de atac în statul de emitere.
Aceste garanții explică de ce prezumția de exactitate a certificatului este solidă, dar nu absolută: ea rezistă atât timp cât certificatul nu a fost modificat, retras ori suspendat.
Dacă între moștenitori există o dispută reală asupra calității sau a cotelor, certificatul nu o rezolvă — el reflectă o situație necontestată. Litigiul se soluționează pe căile obișnuite, iar emiterea poate fi suspendată.
Dovedește calitatea de moștenitor, dar nu vă scutește de obligațiile fiscale succesorale din fiecare stat. Impozitele rămân naționale, iar dubla impozitare succesorală este posibilă.
Și nici în UK, Irlanda, Danemarca. Pentru bunurile de acolo aveți nevoie de instrumentele locale, inclusiv când sunt deținute prin structuri de tip trust.
Bunurile moștenite din străinătate pot atrage și obligații de raportare în România — vezi declarația de patrimoniu și regimul imobilelor deținute în alt stat.
Costul emiterii în România constă în onorariul notarial aferent, stabilit potrivit grilei de onorarii, la care se pot adăuga taxe pentru copii certificate și traduceri, după caz. Cuantumul concret nu este fix: depinde de valoarea și de complexitatea succesiunii și se confirmă la notarul instrumentator, la momentul deschiderii procedurii.
Succesiunea se dezbate în România (dacă aici era reședința obișnuită sau s-a ales legea română). Notarul român eliberează certificatul european, cu care moștenitorii își înscriu dreptul în registrul spaniol, fără procedură paralelă în Spania.
Banca austriacă cere dovada calității într-o formă pe care o recunoaște. Certificatul european, în copie certificată valabilă, deblochează accesul la cont, sub protecția prezumției de exactitate.
În ambele cazuri, obținerea certificatului presupune ca succesiunea să fie de competența autorităților române — de regulă pentru că defunctul avea aici reședința obișnuită sau pentru că a ales, prin testament, legea română. Determinarea corectă a acestei competențe, potrivit regulilor Regulamentului 650/2012, este primul pas, adesea trecut cu vederea.
Depinde de unde sunt bunurile. Pentru bunurile și procedurile din România, certificatul național este suficient. Pentru bunuri în alte state membre (conturi, imobile), certificatul european vă scutește de proceduri succesorale locale paralele. Nu este obligatoriu, dar în succesiunile cu element de extraneitate în UE este, de regulă, cel mai eficient instrument.
Notarul public care instrumentează succesiunea. Aceeași autoritate care emite certificatul de moștenitor național emite, la cerere, și certificatul european, dacă succesiunea este de competența autorităților române potrivit Regulamentului 650/2012.
Pentru că părților li se eliberează copii certificate, iar acestea au o valabilitate de 6 luni de la eliberare (art. 70 din Regulament), cu data expirării înscrisă pe copie. Originalul rămâne la autoritatea emitentă. Dacă termenul se apropie și mai aveți nevoie de document, cereți o copie nouă. Solicitați copia când sunteți gata să o folosiți, nu cu mult înainte.
Nu. El dovedește calitatea de moștenitor, dar nu atinge fiscalitatea. Impozitele succesorale rămân naționale, iar statul unde se află bunul își aplică propriile reguli. Coordonarea fiscală a unei succesiuni transfrontaliere se face separat, ținând cont de posibila dublă impozitare.
Material informativ, actualizat la 18 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.