Analiză · Fiscalitate internațională · 18 septembrie 2026

Marinar plătit de un armator străin: unde se plătesc contribuțiile și unde impozitul.

Contractul este cu o firmă din Cipru, nava poartă pavilion maltez, banii vin dintr-un cont din Singapore, iar dumneavoastră locuiți la Constanța între voiaje. Patru state, două întrebări separate și o singură persoană care răspunde pentru ambele. Regulile există, dar nu sunt aceleași pentru contribuții și pentru impozit, iar pentru impozit contează un singur lucru: cine plătește.

Răspuns direct

Două întrebări, două temeiuri.

Pentru contribuțiile sociale, regula pornește de la pavilionul navei: în Uniunea Europeană, activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră desfășurată în acel stat, cu o excepție pentru cel remunerat de o întreprindere din statul său de reședință. Pentru impozitul pe venit, regula pornește de la cine plătește salariul: venitul plătit de un angajator nerezident pentru activitate la bordul unei nave în trafic internațional nu se impozitează în România și nu se declară.

Cele două analize sunt independente. Se poate ajunge la contribuții într-un stat și la impozit nicăieri, sau la contribuții în România și impozit după convenție. Nicio combinație nu se presupune; fiecare se verifică.

Cadrul

Trei straturi care se suprapun.

Situația navigatorului se analizează pe trei niveluri, în această ordine: rezidența fiscală, legislația de securitate socială aplicabilă și impozitul pe venit.

Rezidența fiscală se determină după Codul fiscal și, în caz de conflict, după criteriile din convenție. Ea răspunde la întrebarea ce stat are dreptul de a impozita venitul mondial al persoanei. Navigatorul care își păstrează domiciliul și familia în România rămâne, de regulă, rezident fiscal român, oricâte zile petrece pe mare.

Securitatea socială urmează, în spațiul european, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și regulamentul de aplicare nr. 987/2009, iar în afara lui, acordurile bilaterale sau, în lipsa lor, legislația națională. Documentul care atestă legislația aplicabilă este documentul portabil A1, pentru care CNPP a publicat un formular dedicat personalului navigant.

Impozitul pe venit urmează Codul fiscal, care tratează distinct veniturile plătite de angajatori nerezidenți, și, când angajatorul este rezident în România, convenția de evitare a dublei impuneri cu statul în care se desfășoară activitatea, care conține de regulă o dispoziție specială pentru personalul de la bordul navelor în trafic internațional.

Contribuțiile

Pavilionul decide, cu o excepție importantă.

Art. 11 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede că activitatea salariată sau independentă desfășurată în mod obișnuit la bordul unei nave pe mare sub pavilionul unui stat membru se consideră activitate desfășurată în statul membru respectiv.

Consecința este că navigatorul de pe o navă sub pavilion maltez, grec sau cipriot se supune, de principiu, legislației de securitate socială a statului de pavilion, chiar dacă nu a călcat niciodată pe teritoriul lui.

Același alineat prevede însă o excepție cu efect practic considerabil: salariatul care își desfășoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și care este remunerat de o întreprindere sau de o persoană cu sediul ori domiciliul în alt stat membru se supune legislației acestui din urmă stat, dacă își are reședința acolo. Întreprinderea care plătește remunerația se consideră angajator în sensul acelei legislații.

Tradus în situații concrete: navigatorul rezident în România, remunerat de o societate din România pentru munca pe o navă sub pavilion maltez, rămâne în sistemul românesc. Navigatorul rezident în România, remunerat de o societate din Malta pentru aceeași navă, intră în sistemul maltez. Diferența nu o face pavilionul, ci cine plătește și unde locuiește cel plătit.

În afara spațiului european, pentru pavilioane precum Liberia, Panama sau Insulele Marshall, regulamentul nu se aplică. Coordonarea depinde de existența unui acord bilateral de securitate socială între România și statul relevant, iar în lipsa lui, situația se analizează exclusiv după Codul fiscal, unde regimul veniturilor plătite de angajatori nerezidenți impune, de regulă, declararea și plata contribuțiilor de către persoana fizică în România, cu excepțiile prevăzute de lege.

Impozitul

Cine plătește salariul decide impozitul.

Pentru rezidentul român, art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal prevede că sumele primite din activități dependente desfășurate într-un stat străin și plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Normele metodologice, la pct. 12 alin. (19), precizează că regula include activitățile dependente desfășurate la bordul navelor și aeronavelor operate în trafic internațional, și că aceste venituri nu se declară și nu fac obiectul creditului fiscal extern.

Regula rezolvă, pentru cea mai frecventă situație a navigatorului român, întrebarea impozitului: contract cu un armator sau cu o agenție de crewing nerezidentă, salariu plătit din străinătate, activitate la bordul unei nave în trafic internațional. Venitul nu se impozitează în România, nu se declară și nu se cere credit fiscal pentru eventualul impozit plătit în altă parte. Condiția esențială este ca plătitorul să fie nerezident; textul o cere expres.

Situația se schimbă când salariul este plătit de un angajator rezident în România sau cu sediu permanent aici, de exemplu o societate românească de crewing care este, juridic, angajatorul. Atunci, potrivit pct. 12 alin. (20)-(22) din norme, venitul este impozabil în România dacă prezența în statul străin nu depășește perioada prevăzută în convenția cu acel stat, și impozabil în statul străin dacă o depășește. Convențiile conțin, în plus, o regulă specială pentru personalul de la bordul navelor în trafic internațional, care în versiunile mai vechi ale modelului atribuie dreptul de impozitare statului în care se află conducerea efectivă a întreprinderii care exploatează nava. Fiecare convenție se citește în forma ei.

De aceea, întrebarea corectă nu este unde navighează nava, ci cine este, juridic, plătitorul salariului și unde este el rezident. Contractul de îmbarcare, contractul cu agenția de crewing și documentele de plată răspund la ea. Un navigator plătit de o entitate nerezidentă are un răspuns simplu; unul plătit printr-o societate românească are de citit convenția.

În toate ipotezele, datele ajung la ANAF. Salariile virate într-un cont din străinătate sunt raportate prin schimbul automat de informații, iar organul fiscal poate cere justificarea încadrării. Documentul care contează atunci nu este contractul de îmbarcare, ci dovada regimului aplicat: certificatul de rezidență, atestarea legislației de securitate socială și, după caz, dovada impozitului plătit în alt stat.

Pașii

Ce aveți de stabilit și în ce ordine.

Pasul 01

Rezidența fiscală

Se stabilește dacă rămâneți rezident fiscal român: domiciliu, familie, locuință, centrul intereselor vitale. Zilele petrecute pe mare nu sunt, prin ele însele, zile petrecute în alt stat.

Pasul 02

Pavilionul și plătitorul

Se identifică pavilionul navei și, separat, întreprinderea care plătește efectiv remunerația, cu sediul ei. Agenția de crewing poate fi intermediar sau angajator; contractul decide.

Pasul 03

Regimul contribuțiilor

Pavilion european: art. 11 alin. (4) din Regulamentul 883/2004, cu excepția plătitorului din statul de reședință. Pavilion terț: acord bilateral, dacă există, altfel Codul fiscal. Se obține documentul care atestă legislația aplicabilă, prin formularul CNPP pentru marinari.

Pasul 04

Rezidența plătitorului

Se stabilește dacă entitatea care plătește salariul este nerezidentă sau rezidentă în România. Este criteriul din art. 76 alin. (4) lit. o) și decide dacă venitul este exclus de la impozitare sau intră în regimul convenției.

Pasul 05

Încadrarea în Codul fiscal

Plătitor nerezident: venitul intră sub art. 76 alin. (4) lit. o) și pct. 12 alin. (19) din norme, nu se impozitează și nu se declară. Plătitor rezident: se citește convenția cu statul în care se desfășoară activitatea, inclusiv regula pentru personalul navigant, și se stabilește unde este impozabil.

Pasul 06

Documentele

Se păstrează contractele de îmbarcare, dovezile de plată, atestarea legislației de securitate socială și, după caz, certificatul de rezidență și dovada impozitului plătit în alt stat. Sunt documentele pe care le va cere ANAF, nu cele pe care le cere armatorul.

Pasul 07

Declararea, dacă e cazul

Dacă venitul este impozabil, se depune declarația unică în termen. Dacă nu, se păstrează dovada încadrării, pentru momentul în care organul fiscal o va cere.

Situații tipice

Patru combinații frecvente.

Pavilion UE, armator din același stat

Contribuțiile urmează statul de pavilion, care coincide cu statul armatorului. Impozitul depinde de convenția dintre România și acel stat și de încadrarea în art. 76 alin. (4) lit. o). Cea mai clară dintre situații.

Pavilion UE, plătitor din România

Excepția din art. 11 alin. (4): navigatorul rezident în România rămâne în sistemul românesc, iar plătitorul din România este angajator în sensul legislației române, cu toate obligațiile declarative aferente.

Pavilion terț, armator din UE

Regulamentul nu se aplică prin pavilion. Se analizează dacă se aplică prin sediul întreprinderii și reședința navigatorului, iar impozitul urmează convenția cu statul armatorului. Situație care cere lectura atentă a contractului.

Pavilion terț, armator terț

Nicio coordonare europeană. Acord bilateral, dacă există; altfel, doar Codul fiscal. Riscul cel mai mare de dublă expunere pe contribuții și de contestare a încadrării la impozit, tocmai pentru că lipsește orice text care să lege situația de un stat anume.

De evitat

Presupunerile care costă.

„Sunt scutit oricine m-ar plăti”

Excluderea de la art. 76 alin. (4) lit. o) cere angajator nerezident. Salariul plătit printr-o societate românească de crewing nu intră în ea și urmează convenția.

„Dacă nu plătesc impozit, nu plătesc nici contribuții”

Cele două regimuri sunt independente. Excluderea de la impozit nu spune nimic despre contribuții, care urmează regulamentul, acordul bilateral sau Codul fiscal, după caz.

„Pavilionul decide totul”

Pavilionul decide contribuțiile, și numai ca regulă, cu excepția plătitorului din statul de reședință. Pentru impozit, pavilionul este, de cele mai multe ori, irelevant.

„ANAF nu vede banii de pe navă”

Conturile din străinătate sunt raportate automat. Întrebarea nu este dacă organul fiscal va afla, ci dacă veți putea dovedi încadrarea atunci când va întreba.

Întrebări frecvente

Pe scurt, despre navigatori.

Lucrez pe o navă sub pavilion maltez, plătit de un armator din Malta. Unde plătesc contribuțiile?

În temeiul art. 11 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, activitatea desfășurată în mod obișnuit la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră desfășurată în acel stat. Contribuțiile urmează, de regulă, legislația statului de pavilion, iar CNPP are un formular dedicat pentru atestarea situației.

Nava are pavilion UE, dar sunt plătit de o firmă din România. Se schimbă ceva?

Da. Excepția din același art. 11 alin. (4) prevede că salariatul remunerat de o întreprindere cu sediul în alt stat membru se supune legislației acelui stat, dacă își are reședința acolo. Un navigator rezident în România, plătit de o întreprindere din România, rămâne supus legislației române de securitate socială chiar dacă nava poartă alt pavilion european.

Salariul de pe navă se impozitează în România?

Depinde de cine plătește salariul. Pentru rezidentul român, art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal exclude de la impozitare veniturile din activități dependente desfășurate într-un stat străin și plătite de un angajator nerezident, iar normele metodologice, la pct. 12 alin. (19), includ expres activitățile desfășurate la bordul navelor operate în trafic internațional. Aceste venituri nu se impozitează în România, nu se declară și nu fac obiectul creditului fiscal. Dacă salariul este plătit de un angajator rezident în România, regimul se stabilește după convenția cu statul în care se desfășoară activitatea.

Nu am nicio legătură cu vreun stat european: pavilion Liberia, armator din Singapore. Ce fac?

În afara regulamentelor europene și în lipsa unui acord bilateral de securitate socială, coordonarea nu există. Contribuțiile și impozitul se analizează exclusiv după Codul fiscal și după convenția de evitare a dublei impuneri cu statul armatorului, dacă există. Aceasta este situația cu cel mai mare risc de dublă expunere sau, dimpotrivă, de lipsă totală de asigurare.

Sunt plătit printr-o agenție de crewing. Contează?

Contează cine este, juridic, plătitorul remunerației și unde își are sediul, pentru că regulamentul european privește tocmai întreprinderea care remunerează. Agenția de crewing poate fi simplu intermediar sau angajator, iar contractul stabilește care dintre ipoteze se aplică.

Trebuie să depun declarația unică?

Dacă venitul este impozabil în România, da. Dacă intră în sfera art. 76 alin. (4) lit. o), normele metodologice prevăd că nu se declară. Încadrarea corectă se stabilește înainte de termen, nu după o notificare a organului fiscal, întrucât datele privind conturile din străinătate ajung oricum la ANAF prin schimbul automat de informații.

Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.

Dacă situația implică venituri, conturi sau rezidență în altă țară, analizele conexe sunt grupate la analizele de fiscalitate internațională. Pentru asistență pe astfel de cauze, vedeți fiscalitate internațională. Toate analizele pentru cei plecați sunt grupate în rubrica Românii din străinătate.

Contact

Aveți contract cu un armator sau o agenție de crewing din străinătate?

O primă discuție stabilește cele două răspunsuri separat: în ce stat se plătesc contribuțiile și dacă salariul de pe navă este impozabil în România, pe baza contractului, a pavilionului și a convenției aplicabile.

E-mailrolegal@pm.me
Telefon+40 799 597 410
AcoperireNațional și internațional · sediu în Brașov
↑