Contractul este cu o firmă din Cipru, nava poartă pavilion maltez, banii vin dintr-un cont din Singapore, iar dumneavoastră locuiți la Constanța între voiaje. Patru state, două întrebări separate și o singură persoană care răspunde pentru ambele. Regulile există, dar nu sunt aceleași pentru contribuții și pentru impozit.
Pentru contribuțiile sociale, regula pornește de la pavilionul navei: în Uniunea Europeană, activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră desfășurată în acel stat, cu o excepție pentru cel remunerat de o întreprindere din statul său de reședință. Pentru impozitul pe venit, regula pornește de la rezidența fiscală și de la convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă.
Cele două analize sunt independente. Se poate ajunge la contribuții într-un stat și la impozit în altul, sau la impozit nicăieri și contribuții în România. Nicio combinație nu se presupune; fiecare se verifică.
Situația navigatorului se analizează pe trei niveluri, în această ordine: rezidența fiscală, legislația de securitate socială aplicabilă și impozitul pe venit.
Rezidența fiscală se determină după Codul fiscal și, în caz de conflict, după criteriile din convenție. Ea răspunde la întrebarea ce stat are dreptul de a impozita venitul mondial al persoanei. Navigatorul care își păstrează domiciliul și familia în România rămâne, de regulă, rezident fiscal român, oricâte zile petrece pe mare.
Securitatea socială urmează, în spațiul european, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și regulamentul de aplicare nr. 987/2009, iar în afara lui, acordurile bilaterale sau, în lipsa lor, legislația națională. Documentul care atestă legislația aplicabilă este documentul portabil A1, pentru care CNPP a publicat un formular dedicat personalului navigant.
Impozitul pe venit urmează Codul fiscal și convenția de evitare a dublei impuneri cu statul relevant. Pentru marinari, convențiile conțin de regulă o dispoziție specială privind veniturile din activitatea la bordul navelor în trafic internațional.
Art. 11 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede că activitatea salariată sau independentă desfășurată în mod obișnuit la bordul unei nave pe mare sub pavilionul unui stat membru se consideră activitate desfășurată în statul membru respectiv.
Consecința este că navigatorul de pe o navă sub pavilion maltez, grec sau cipriot se supune, de principiu, legislației de securitate socială a statului de pavilion, chiar dacă nu a călcat niciodată pe teritoriul lui.
Același alineat prevede însă o excepție cu efect practic considerabil: salariatul care își desfășoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și care este remunerat de o întreprindere sau de o persoană cu sediul ori domiciliul în alt stat membru se supune legislației acestui din urmă stat, dacă își are reședința acolo. Întreprinderea care plătește remunerația se consideră angajator în sensul acelei legislații.
Tradus în situații concrete: navigatorul rezident în România, remunerat de o societate din România pentru munca pe o navă sub pavilion maltez, rămâne în sistemul românesc. Navigatorul rezident în România, remunerat de o societate din Malta pentru aceeași navă, intră în sistemul maltez. Diferența nu o face pavilionul, ci cine plătește și unde locuiește cel plătit.
În afara spațiului european, pentru pavilioane precum Liberia, Panama sau Insulele Marshall, regulamentul nu se aplică. Coordonarea depinde de existența unui acord bilateral de securitate socială între România și statul relevant, iar în lipsa lui, situația se analizează exclusiv după Codul fiscal, unde regimul veniturilor plătite de angajatori nerezidenți impune, de regulă, declararea și plata contribuțiilor de către persoana fizică în România, cu excepțiile prevăzute de lege.
Pentru rezidentul român, art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal prevede că sumele primite din activități dependente desfășurate într-un stat străin nu sunt impozabile în România, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Normele metodologice adaugă că aceste venituri nu se declară.
Aici se află întrebarea juridică pe care puțini o pun corect. Textul vorbește despre activitate desfășurată într-un stat străin. O navă în trafic internațional se află, cea mai mare parte a timpului, în marea liberă, care nu este teritoriul niciunui stat. Încadrarea activității navigatorului în noțiunea de activitate desfășurată într-un stat străin nu este automată și se construiește, în practică, pornind de la convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă.
Convențiile încheiate de România conțin, în articolul privind veniturile din muncă, o regulă specială pentru personalul de la bordul navelor în trafic internațional. În versiunile mai vechi ale modelului pe care sunt construite, dreptul de impozitare este atribuit statului în care se află locul conducerii efective a întreprinderii care exploatează nava. În versiuni mai recente, dreptul revine statului de rezidență al navigatorului. Fiecare convenție trebuie citită în forma ei, nu presupusă din model.
De aceea, răspunsul la întrebarea dacă salariul de pe navă se impozitează în România nu se dă din Codul fiscal singur. Se dă din combinația dintre rezidența navigatorului, statul întreprinderii care exploatează nava și textul exact al convenției dintre cele două state. Iar dacă nu există convenție, rămâne doar Codul fiscal, cu problema mării libere nerezolvată în favoarea contribuabilului.
În toate ipotezele, datele ajung la ANAF. Salariile virate într-un cont din străinătate sunt raportate prin schimbul automat de informații, iar organul fiscal poate cere justificarea încadrării. Documentul care contează atunci nu este contractul de îmbarcare, ci dovada regimului aplicat: certificatul de rezidență, atestarea legislației de securitate socială și, după caz, dovada impozitului plătit în alt stat.
Se stabilește dacă rămâneți rezident fiscal român: domiciliu, familie, locuință, centrul intereselor vitale. Zilele petrecute pe mare nu sunt, prin ele însele, zile petrecute în alt stat.
Se identifică pavilionul navei și, separat, întreprinderea care plătește efectiv remunerația, cu sediul ei. Agenția de crewing poate fi intermediar sau angajator; contractul decide.
Pavilion european: art. 11 alin. (4) din Regulamentul 883/2004, cu excepția plătitorului din statul de reședință. Pavilion terț: acord bilateral, dacă există, altfel Codul fiscal. Se obține documentul care atestă legislația aplicabilă, prin formularul CNPP pentru marinari.
Se citește articolul privind personalul navigant din convenția dintre România și statul întreprinderii care exploatează nava. Se verifică dacă atribuie dreptul de impozitare statului conducerii efective sau statului de rezidență.
Se stabilește dacă venitul intră sub art. 76 alin. (4) lit. o), caz în care nu se impozitează și nu se declară, sau dacă este impozabil în România, cu credit fiscal pentru impozitul plătit în străinătate, dacă a fost plătit.
Se păstrează contractele de îmbarcare, dovezile de plată, atestarea legislației de securitate socială și, după caz, certificatul de rezidență și dovada impozitului plătit în alt stat. Sunt documentele pe care le va cere ANAF, nu cele pe care le cere armatorul.
Dacă venitul este impozabil, se depune declarația unică în termen. Dacă nu, se păstrează dovada încadrării, pentru momentul în care organul fiscal o va cere.
Contribuțiile urmează statul de pavilion, care coincide cu statul armatorului. Impozitul depinde de convenția dintre România și acel stat și de încadrarea în art. 76 alin. (4) lit. o). Cea mai clară dintre situații.
Excepția din art. 11 alin. (4): navigatorul rezident în România rămâne în sistemul românesc, iar plătitorul din România este angajator în sensul legislației române, cu toate obligațiile declarative aferente.
Regulamentul nu se aplică prin pavilion. Se analizează dacă se aplică prin sediul întreprinderii și reședința navigatorului, iar impozitul urmează convenția cu statul armatorului. Situație care cere lectura atentă a contractului.
Nicio coordonare europeană. Acord bilateral, dacă există; altfel, doar Codul fiscal. Riscul cel mai mare de dublă expunere pe contribuții și de contestare a încadrării la impozit, tocmai pentru că lipsește orice text care să lege situația de un stat anume.
Art. 76 alin. (4) lit. o) privește activitatea desfășurată într-un stat străin. Nava în marea liberă nu este într-un stat străin. Încadrarea trebuie construită, nu presupusă.
Cele două regimuri sunt independente. Excluderea de la impozit nu spune nimic despre contribuții, care urmează regulamentul, acordul bilateral sau Codul fiscal, după caz.
Pavilionul decide contribuțiile, și numai ca regulă, cu excepția plătitorului din statul de reședință. Pentru impozit, pavilionul este, de cele mai multe ori, irelevant.
Conturile din străinătate sunt raportate automat. Întrebarea nu este dacă organul fiscal va afla, ci dacă veți putea dovedi încadrarea atunci când va întreba.
În temeiul art. 11 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, activitatea desfășurată în mod obișnuit la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră desfășurată în acel stat. Contribuțiile urmează, de regulă, legislația statului de pavilion, iar CNPP are un formular dedicat pentru atestarea situației.
Da. Excepția din același art. 11 alin. (4) prevede că salariatul remunerat de o întreprindere cu sediul în alt stat membru se supune legislației acelui stat, dacă își are reședința acolo. Un navigator rezident în România, plătit de o întreprindere din România, rămâne supus legislației române de securitate socială chiar dacă nava poartă alt pavilion european.
Depinde de rezidența fiscală și de convenția aplicabilă. Pentru rezidentul român, art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal exclude de la impozitare veniturile din activități dependente desfășurate într-un stat străin. Întrebarea juridică este dacă activitatea la bordul unei nave în trafic internațional se consideră desfășurată într-un stat străin, iar răspunsul se construiește din convenția de evitare a dublei impuneri cu statul armatorului sau al pavilionului.
În afara regulamentelor europene și în lipsa unui acord bilateral de securitate socială, coordonarea nu există. Contribuțiile și impozitul se analizează exclusiv după Codul fiscal și după convenția de evitare a dublei impuneri cu statul armatorului, dacă există. Aceasta este situația cu cel mai mare risc de dublă expunere sau, dimpotrivă, de lipsă totală de asigurare.
Contează cine este, juridic, plătitorul remunerației și unde își are sediul, pentru că regulamentul european privește tocmai întreprinderea care remunerează. Agenția de crewing poate fi simplu intermediar sau angajator, iar contractul stabilește care dintre ipoteze se aplică.
Dacă venitul este impozabil în România, da. Dacă intră în sfera art. 76 alin. (4) lit. o), normele metodologice prevăd că nu se declară. Încadrarea corectă se stabilește înainte de termen, nu după o notificare a organului fiscal, întrucât datele privind conturile din străinătate ajung oricum la ANAF prin schimbul automat de informații.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă situația implică venituri, conturi sau rezidență în altă țară, analizele conexe sunt grupate la analizele de fiscalitate internațională. Pentru asistență pe astfel de cauze, vedeți fiscalitate internațională.
O primă discuție stabilește cele două răspunsuri separat: în ce stat se plătesc contribuțiile și dacă salariul de pe navă este impozabil în România, pe baza contractului, a pavilionului și a convenției aplicabile.