Sunteți detașat în Germania, lucrați alternativ în două state sau prestați servicii pentru un beneficiar din Olanda. Cineva vă cere „A1-ul". Documentul are o singură funcție, adesea înțeleasă greșit: stabilește în ce stat se plătesc contribuțiile sociale. Nu spune nimic despre unde se impozitează venitul.
Documentul portabil A1 atestă legislația de securitate socială aplicabilă unei persoane care lucrează în mai multe state membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European sau în Elveția. În România îl emite Casa Națională de Pensii Publice, exclusiv online, fără taxă.
Regula generală este că persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială a acelui stat. Documentul A1 se obține pentru a aplica una dintre excepțiile de la această regulă: detașarea, activitatea desfășurată în două sau mai multe state, ori un acord de excepție între instituțiile competente.
Documentul privește contribuțiile. Nu privește impozitul pe venit, care se determină separat, după Codul fiscal și după convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă.
Documentul se eliberează în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009, care stabilește procedura de aplicare.
Regulamentele se aplică în relația dintre statele membre ale Uniunii Europene, statele Spațiului Economic European și Elveția. Principiul de bază este unicitatea legislației aplicabile: o persoană este supusă, la un moment dat, legislației de securitate socială a unui singur stat, ceea ce previne atât dubla contribuție, cât și lipsa oricărei asigurări.
Regula generală, prevăzută la art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, este cea a statului de activitate. Excepțiile, prevăzute la art. 12-16, sunt cele pentru care se emite documentul A1. Instituția competentă în România este Casa Națională de Pensii Publice, prin Direcția Relații Internaționale.
Aceasta este confuzia cea mai frecventă și cea mai costisitoare. Documentul A1 răspunde la o singură întrebare: în ce stat se plătesc contribuțiile sociale. Întrebarea unde se impozitează venitul are un răspuns propriu, întemeiat pe alte norme.
Contribuțiile urmează regulamentele europene de coordonare și, în afara spațiului lor, acordurile bilaterale de securitate socială. Impozitul pe venit urmează Codul fiscal, criteriile de rezidență fiscală și convenția de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul respectiv.
Cele două analize pot conduce la state diferite, în mod perfect legal. Un salariat detașat poate rămâne asigurat în sistemul românesc, în temeiul documentului A1, și poate datora impozit pe venit în statul de ocupare, dacă durata prezenței și regulile convenției o impun. Reciproc, un lucrător poate plăti contribuții în alt stat și rămâne impozabil în România pentru venitul respectiv, cu obligația de a-l declara aici.
Din acest motiv, documentul A1 nu poate fi invocat ca dovadă a locului de impozitare, nici în fața organului fiscal român, nici în fața celui străin. Cele două documente care contează în fiscalitate sunt certificatul de rezidență fiscală și declarația corect întocmită.
Salariatul este trimis temporar de angajatorul din România să lucreze în alt stat membru, rămânând în raporturile de muncă cu angajatorul român. Perioada maximă prevăzută de regulamente este de 24 de luni. Lucrătorii independenți pot fi „detașați" în condiții similare, dacă au desfășurat anterior activitate substanțială în România.
Persoana lucrează în mod obișnuit în mai multe state membre, alternativ sau simultan, ca salariat, ca independent sau în ambele calități. Legislația aplicabilă se determină după reguli care privesc statul de reședință și partea substanțială a activității. Este ipoteza tipică a transportatorilor rutieri și a consultanților cu clienți în mai multe state.
În temeiul art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, instituțiile competente ale două state pot conveni, în interesul persoanei, o soluție diferită de cea rezultată din regulile obișnuite. Este calea folosită atunci când detașarea se prelungește peste 24 de luni. Se solicită printr-o cerere distinctă și nu se acordă automat.
Persoanele care desfășoară în mod obișnuit activitate la bordul unei nave pe mare au reguli proprii, care pornesc de la pavilionul navei, și un formular dedicat la CNPP. Situația lor este tratată într-o analiză separată.
Se stabilește în care dintre cele trei ipoteze vă aflați: detașare, activitate în mai multe state sau acord de excepție. Încadrarea greșită conduce la formularul greșit și la respingerea cererii.
CNPP publică cereri distincte pentru societăți comerciale, pentru lucrători independenți, pentru funcționari publici, pentru transportatorii rutieri în pluriactivitate, pentru marinari și pentru acordurile de excepție în temeiul art. 16. Fiecare cerere enumeră documentele care trebuie anexate.
Pentru angajatori, cifra de afaceri realizată în România trebuie să reprezinte cel puțin 25% din cifra de afaceri realizată în România și în statul de ocupare. Pentru independenți, activitate substanțială în România cel puțin două luni calendaristice consecutive înainte de detașare. Sub aceste praguri, cererea nu are șanse.
Certificat de atestare fiscală fără datorii, balanțe pentru lunile anterioare, declarația D112, contractele comerciale implementate în România și cele de implementat în perioada solicitată, contractul cu beneficiarul din statul de ocupare, cu traducere autorizată. Lista exactă rezultă din formularul ales.
Cererile se încarcă exclusiv online, în aplicația RODPA1 a CNPP, lansată la începutul anului 2024. Depunerea nu este taxată. Un dosar incomplet este cauza principală a întârzierilor semnalate de instituție.
Legislația aplicabilă se poate stabili mai întâi cu titlu provizoriu. Determinarea devine definitivă în termen de două luni de la informarea instituțiilor din celelalte state, dacă niciuna nu o contestă. Până atunci, poziția rămâne deschisă.
Odată obținut A1, rămâne de stabilit unde se impozitează venitul, după rezidența fiscală și convenția aplicabilă. Cele două răspunsuri nu se presupun unul din celălalt.
Cifra de afaceri realizată în România trebuie să reprezinte cel puțin 25% din cifra de afaceri realizată atât în România, cât și în statul de ocupare. Simpla prezență administrativă nu este suficientă. CNPP semnalează expres verificarea sediilor de tip cutie poștală, cu atenție specială pentru societățile de transport rutier.
Persoana detașată trebuie să fi fost asigurată în sistemul românesc înainte de detașare. Continuitatea stagiului de cotizare se verifică din evidențele CNPP, iar lacunele pot bloca dosarul.
Cel puțin două luni calendaristice consecutive de activitate substanțială în România înainte de detașare, dovedite prin decizia de impunere, registrul de încasări și plăți și contracte în derulare cu beneficiari din România.
Contracte comerciale implementate în România anterior perioadei solicitate și contracte de implementat în perioada solicitată, precum și contractul sau antecontractul cu beneficiarul din statul de ocupare, cu traducere autorizată.
Documentul se prezintă organismului de control din statul în care se desfășoară activitatea. În lipsa lui, autoritățile acelui stat pot considera că persoana este supusă legislației lor de securitate socială.
Consecința practică este dubla expunere: contribuții datorate în statul de ocupare, pe lângă cele plătite în România, cu accesorii și, în unele state, cu sancțiuni distincte pentru angajator. În sectoare precum construcțiile și transportul, controalele pe teren sunt frecvente, iar lipsa documentului poate conduce la oprirea activității.
Regularizarea ulterioară este posibilă, dar mai anevoioasă decât obținerea prealabilă. Documentul A1 poate fi emis și retroactiv, însă procedura presupune corespondență între instituțiile celor două state și, uneori, restituirea contribuțiilor plătite nedatorat, ceea ce ia timp.
Coordonarea securității sociale se realizează în temeiul Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, tratat distinct de CNPP. Pentru situațiile născute înainte de ieșirea din Uniune rămâne aplicabil Acordul de retragere.
România are acorduri bilaterale de securitate socială cu state precum Statele Unite, Canada, Israel, Republica Coreea, Turcia, Serbia, Republica Moldova, Albania, Macedonia de Nord, Chile și Uruguay. Fiecare acord are propriile reguli și propriul certificat.
În lipsa oricărui instrument de coordonare, fiecare stat aplică propria legislație, iar dubla contribuție devine posibilă. Structura contractuală trebuie gândită înainte, nu regularizată după.
Indiferent de existența sau lipsa unui acord de securitate socială, impozitul pe venit urmează convenția de evitare a dublei impuneri, dacă există, sau Codul fiscal, în lipsa ei.
Nu. Documentul A1 privește exclusiv legislația de securitate socială, adică statul în care se plătesc contribuțiile. Impozitul pe venit se determină separat, după Codul fiscal și convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă. Cele două regimuri pot conduce la state diferite.
Casa Națională de Pensii Publice, prin Direcția Relații Internaționale. Cererile se depun exclusiv online, în aplicația RODPA1, iar CNPP nu percepe taxe pentru emitere.
CNPP a comunicat public că termenul mediu de soluționare este sub 30 de zile, cu situații în care documentul se emite în una sau două zile. Condiția repetată de instituție este ca dosarul să fie complet; dosarele incomplete sunt cauza principală a întârzierilor.
Condiția de fond cerută de CNPP angajatorilor este ca cifra de afaceri realizată în România să reprezinte cel puțin 25% din cifra de afaceri realizată atât în România, cât și în statul de ocupare. Sub acest prag, cererea este de regulă respinsă, iar structurile de tip cutie poștală sunt verificate expres.
Perioada maximă de detașare prevăzută de regulamentele europene este de 24 de luni. Peste acest termen, menținerea legislației române este posibilă numai printr-un acord de excepție între instituțiile competente ale celor două state, în temeiul art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, care se solicită printr-o cerere distinctă.
Regatul Unit nu mai face parte din spațiul regulamentelor europene. Coordonarea securității sociale se realizează în temeiul Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, tratat distinct de CNPP, iar pentru situațiile născute anterior, în temeiul Acordului de retragere.
Material informativ, actualizat la 18 septembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Dacă situația implică venituri, conturi sau rezidență în altă țară, analizele conexe sunt grupate la analizele de fiscalitate internațională. Pentru asistență pe astfel de cauze, vedeți fiscalitate internațională.
O primă discuție separă cele două întrebări care se confundă: unde se plătesc contribuțiile și unde se impozitează venitul. Pentru fiecare, temeiul, documentul necesar și riscul de dublă expunere.