Aveți un cont la Interactive Brokers sau eToro, câteva acțiuni americane care plătesc dividende, poate un depozit la o bancă din Austria. Reținerea din statul sursă nu stinge obligația din România — cel mult o reduce, prin creditul fiscal. Iar acolo unde impozitul iese zero, obligația de declarare rămâne intactă.
Brokerul v-a reținut 15% din dividende, pe baza formularului W-8BEN. Concluzia pare evidentă: impozitul a fost plătit, deci nu mai aveți nimic de făcut în România. Concluzia este greșită, iar eroarea are două straturi.
Primul. Ca rezident fiscal român, sunteți impozabil pe venitul mondial (art. 59 din Codul fiscal). Reținerea din statul sursă nu stinge obligația din România — cel mult o reduce, prin creditul fiscal, și numai dacă îndepliniți condițiile și dețineți documentele cerute.
Al doilea. Chiar și acolo unde impozitul iese, prin credit, zero, obligația de declarare rămâne. Un venit nedeclarat este o problemă în sine, independent de suma de plată.
Iar 2026 este primul an în care cotele s-au schimbat semnificativ. Impozitul pe dividende a urcat la 16% prin Legea nr. 141/2025, iar Legea nr. 239/2025 a rescris impozitarea câștigurilor din titluri de valoare, adâncind diferența dintre un intermediar român și unul străin. Articolul de față explică cum se declară și cum se calculează. Despre modul în care ANAF află aceste venituri — schimbul automat de informații CRS/DAC2 — am scris separat.
Regula este la art. 130 din Codul fiscal: contribuabilii care obțin venituri din străinătate au obligația să le declare în Declarația unică (formularul 212), să calculeze și să plătească impozitul datorat, în același termen, cu luarea în considerare a metodei de evitare a dublei impuneri prevăzute în convenția aplicabilă. Veniturile din străinătate se impun prin aplicarea cotelor asupra bazei determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit — logica este „ce ar fi fost dacă venitul era din România”. Simetric, veniturile străine de natura celor neimpozabile în România beneficiază de același tratament.
Termenul pentru veniturile realizate în anul precedent este 25 mai inclusiv. Pentru veniturile anului 2025, termenul a fost 25 mai 2026. Depunerea se face online, prin Spațiul Privat Virtual.
ANAF pune la dispoziție o variantă precompletată a D212, cu datele primite de la plătitorii de venit. Veniturile externe și cele din activități independente care nu figurează în sistem se completează manual, iar verificarea rămâne în sarcina dumneavoastră.
Pentru depunerea și plata integrală până la 15 aprilie inclusiv. Nu se aplică impozitelor reținute la sursă. Verificați în fiecare an dacă este activă.
Dividendele: 16% din 2026. Pentru veniturile realizate începând cu 1 ianuarie 2026, cota de impozit pe dividende este de 16% (Legea nr. 141/2025), față de 10% anterior. Regula de tranziție: dividendele distribuite pe baza situațiilor financiare interimare întocmite în cursul anului 2025 rămân la 10%, fără recalculare ulterioară după regularizarea pe baza situațiilor financiare anuale ale exercițiului 2025.
Nu confundați anii. Declarația unică depusă în primăvara lui 2026 privește veniturile anului 2025 — deci dividende la 10%. Cota de 16% se aplică veniturilor din 2026, pe care le veți declara în 2027. Pentru dividendele de la o societate străină, mecanismul este: statul sursă reține, de regulă, un impozit la sursă (15% în Statele Unite pe baza W-8BEN, 5% sau 15% în multe convenții europene, în funcție de participație). Dumneavoastră declarați dividendul brut în D212, aplicați cota românească și scădeți, ca credit fiscal extern, impozitul reținut afară.
Dobânzile: 10%, neschimbat. Este una dintre puținele cote care nu s-au modificat. Pentru depozitele la bănci românești, impozitul se reține la sursă. Pentru dobânzile de la bănci străine sau din obligațiuni emise pe piețe din afara României, cota este tot 10%, dar obligația de declarare vă revine, prin D212. Dobânzile obținute din programele de titluri de stat destinate populației sunt neimpozabile, iar câștigurile din tranzacționarea titlurilor emise de Ministerul Finanțelor și listate la Bursa de Valori București sunt scutite de impozit pe câștig.
Câștigurile de capital: aici s-a produs cea mai mare schimbare. Diferența față de brokerii români este acum considerabilă, pentru veniturile realizate din 1 ianuarie 2026:
3% (era 1%) — reținere la sursă de către intermediar, impozit final. Nu depuneți D212 pentru aceste venituri.
6% (era 3%) — reținere la sursă de către intermediar, impozit final.
16% (era 10%) — nimeni nu reține nimic aici. Determinați câștigul net anual, aplicați cota și plătiți până la 25 mai a anului următor, prin D212.
16% — se declară de dumneavoastră, prin D212.
Diferența nu se rezumă la cotă. În regimul cu reținere la sursă, pierderile sunt definitive — nu se compensează și nu se reportează. În regimul declarativ, pierderile din cursul anului se scad din câștiguri, iar pierderea netă anuală se reportează, în condițiile de mai jos. Diferă și baza pentru pragul CASS: la intermediarul român se ia în calcul câștigul brut, la cel străin câștigul net.
ATENȚIE: Faptul că brokerul străin v-a reținut impozit în statul său nu vă scutește de declarare în România. Mai mult, în multe situații reținerea din statul sursă pe câștigurile de capital este chiar nedatorată potrivit convenției — art. 13 din Modelul OCDE atribuie, ca regulă, dreptul de impozitare a câștigurilor din acțiuni statului de rezidență al vânzătorului.
Un impozit reținut fără temei convențional nu generează credit fiscal în România: art. 131 condiționează creditul de aplicarea convenției. Rămâneți, în acest caz, cu impozitul integral de plătit aici și cu o cerere de restituire de formulat în statul sursă. Verificați ce anume v-a reținut brokerul înainte de a presupune că se compensează.
Sumele înscrise în Declarația unică se exprimă în lei. Pentru veniturile obținute din străinătate, transformarea se face la cursul de schimb mediu anual al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, aferent anului de realizare a venitului. Aceeași regulă se aplică și impozitului plătit în străinătate, pentru determinarea creditului fiscal.
Este o simplificare, dar și o capcană: dacă vă construiți evidența pe cursul din ziua fiecărei tranzacții, veți obține alte cifre decât cele pe care le așteaptă administrația. Centralizați în valută, convertiți la final, cu cursul mediu anual.
Creditul fiscal este mecanismul prin care impozitul plătit în străinătate se scade din impozitul datorat în România, ca să nu plătiți de două ori pentru același venit. Nu este automat.
Limita. Creditul se stabilește la nivelul impozitului plătit în străinătate aferent venitului din sursa externă, dar nu poate depăși partea de impozit pe venit datorată în România aferentă venitului impozabil din străinătate. Cu alte cuvinte, dacă statul sursă a reținut mai mult decât ar reține România, diferența nu se restituie și nu se recuperează aici — se recuperează, dacă se poate, în statul sursă.
Condițiile sunt cumulative: se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin (fără convenție aplicabilă, nu există credit pe temeiul art. 131); impozitul a fost efectiv plătit de persoana fizică; iar plata este dovedită cu un document justificativ emis de autoritatea competentă a statului respectiv sau, când aceasta nu emite un asemenea document, de plătitorul de venit ori de agentul care a reținut la sursă.
Calculul pe surse. Când obțineți venituri din mai multe state, creditul se calculează pentru fiecare țară și pentru fiecare categorie de venit în parte. Nu se fac medii și nu se compensează un excedent de credit dintr-o țară cu un deficit din alta.
Verificați dacă România are convenție în vigoare cu acesta, precum și metoda prevăzută — credit sau scutire.
Stabiliți-o potrivit regulilor românești (dividend, dobândă, câștig din transferul titlurilor) și identificați cota aplicabilă.
Convertiți venitul brut și impozitul străin în lei, la cursul mediu anual BNR al anului de realizare.
Calculați impozitul datorat în România pe acel venit, după regulile categoriei corespunzătoare.
Minimul dintre impozitul plătit afară și impozitul românesc aferent venitului extern.
Certificatul de rezidență fiscală, documentul care atestă impozitul plătit, rapoartele anuale de la broker, extrasele de cont și dovezile de încasare.
Documentele nu se anexează, de regulă, la declarație — se prezintă la cererea organului fiscal. Ceea ce înseamnă că trebuie să existe atunci când cererea vine, adesea la doi sau trei ani distanță.
CASS nu este un impozit pe câștig, ci o contribuție datorată când veniturile depășesc anumite praguri anuale. Pentru investiții intră în calcul cumulat dividendele, dobânzile, câștigurile din transferul titlurilor, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, din cedarea folosinței bunurilor și din alte surse.
Pragurile se raportează la salariul minim brut pe țară în vigoare la 1 ianuarie a anului de realizare a venitului. La 1 ianuarie 2026 acesta era de 4.050 lei. Majorarea la 4.325 lei, aplicabilă de la 1 iulie 2026, nu modifică plafoanele aferente veniturilor anului 2026: regula de referință este salariul minim în vigoare la 1 ianuarie al anului de realizare. Cota este de 10%, aplicată bazei fixe a treptei, nu venitului real.
CASS datorat: 0 lei.
Bază de calcul 24.300 lei → CASS 2.430 lei.
Bază de calcul 48.600 lei → CASS 4.860 lei.
Bază de calcul 97.200 lei → CASS 9.720 lei. Este plafonul maxim anual.
CAS — contribuția la pensie — nu se datorează pentru veniturile din investiții. Aici apare cea mai frecventă surpriză: impozitul pe dividende reținut la sursă nu acoperă CASS. Cine a încasat 30.000 de lei dividende nete de impozit poate datora, în plus, 2.430 de lei CASS, de declarat și plătit prin D212.
Pentru câștigurile determinate prin Declarația unică — deci inclusiv cele de la brokerii fără sediu permanent în România —, câștigul net anual impozabil se stabilește ca diferență între câștigul net anual și pierderile reportate din anii fiscali anteriori rezultate din aceste operațiuni (art. 119 din Codul fiscal).
Regula de report este mai restrictivă decât se crede adesea. Potrivit art. 119 alin. (2), pierderea netă anuală stabilită prin Declarația unică se recuperează în limita a 70% din câștigurile nete anuale obținute în următorii 5 ani fiscali consecutivi. Reportul se efectuează cronologic, în funcție de vechimea pierderii; dreptul la report este personal și netransmisibil; iar pierderea necompensată după expirarea celor 5 ani devine pierdere definitivă.
Pentru cititorul acestui articol, aliniatul care contează cel mai mult este însă art. 119 alin. (4): pierderile nete anuale provenind din străinătate se reportează și se compensează în limita a 70% din câștigurile nete anuale de aceeași natură și sursă, realizate în străinătate, pe fiecare țară, în următorii 5 ani fiscali consecutivi. Trei restricții suprapuse, așadar: plafonul de 70%, termenul de 5 ani și segmentarea pe fiecare țară — o pierdere înregistrată la un broker dintr-un stat nu se compensează cu un câștig realizat în altul.
În regimul cu reținere la sursă prin intermediari rezidenți, impozitul este final și pierderile nu se compensează deloc.
ATENȚIE: Pierderea netă anuală se stabilește prin Declarația unică. Nedeclarată, ea nu există în evidența fiscală și nu se poate reporta. Depunerea „pe pierdere” nu este o formalitate — este condiția de a valorifica pierderea ulterior, în cei 5 ani și în limita celor 70%.
Pe scurt, pentru că subiectul este tratat pe larg în articolul dedicat conturilor din străinătate. Prin CRS/DAC2, ANAF primește anual, de la instituții financiare din peste 100 de jurisdicții, solduri, dobânzi, dividende și încasări brute din vânzarea de active financiare aparținând rezidenților români. Prin DAC1 sosesc informații despre salarii, pensii și venituri din imobile din statele UE. Din 2026, OUG nr. 71/2025 (transpunerea DAC8) extinde raportarea automată la criptoactive, cu prima raportare în 2027.
Campania de notificări anunțată de ANAF la 24 iunie 2026, pentru veniturile anului 2025, este produsul direct al acestor fluxuri. Pe plan intern, Ordinul ANAF nr. 768/2026 a extins competența verificării situației fiscale personale și la structurile Antifraudei, iar veniturile a căror sursă nu poate fi identificată se impozitează cu 70%.
Da. Declarați dividendul brut în D212, aplicați cota românească și scădeți impozitul american ca și credit fiscal, în limita impozitului românesc aferent acelui venit și cu condiția de a deține documentul care atestă reținerea. Dacă reținerea a fost de 15%, iar cota românească este 16%, veți avea de plătit diferența. Dacă reținerea a depășit cota românească, diferența nu se restituie în România.
Da, dacă doriți să folosiți pierderea. Pierderea netă anuală se stabilește prin Declarația unică; nedeclarată, nu există în evidența fiscală. Reportul se face în limita a 70% din câștigurile nete anuale, în următorii 5 ani fiscali consecutivi — iar pentru pierderile din străinătate, separat pe fiecare țară.
Depuneți declarații rectificative pentru fiecare an, cu documentele aferente. Veți datora impozitul, CASS dacă pragurile erau depășite, dobânzi de 0,02%/zi și penalități de întârziere de 0,01%/zi. Inițiativa proprie, înainte de o acțiune de control, evită penalitatea de nedeclarare de 0,08%/zi și schimbă complet tonul discuției.
Codul fiscal admite ca dovadă și documentul emis de plătitorul de venit sau de agentul care a reținut impozitul la sursă, atunci când autoritatea competentă a statului străin nu emite un asemenea document. În practică, raportul fiscal anual al brokerului — formularul 1042-S în cazul american, rapoartele de tip tax statement în cazul european — este documentul care se prezintă. Cereți-l din timp: în luna mai nu se mai obține.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.