O inspecție anunțată pentru câteva săptămâni se poate transforma, prin suspendări succesive, într-o procedură care apasă asupra afacerii ani întregi. Legea nu lasă însă acest interval la discreția organului fiscal: Codul de procedură fiscală plafonează durata inspecției, reglementează strict suspendarea și — aspect decisiv, deseori ignorat — sancționează cu încetarea de drept și cu nulitatea actelor depășirea limitelor maxime.
Potrivit art. 126 alin. (1) CPF, durata inspecției este stabilită de organul de inspecție în funcție de obiective, dar nu poate depăși: 180 de zile pentru marii contribuabili, pentru cei cu sedii secundare (indiferent de mărime) și pentru nerezidenți (mutați în această categorie prin OG nr. 31/2022); 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii; 45 de zile pentru ceilalți — firme mici, PFA, profesii liberale.
Durata curge de la data începerii inspecției — data consemnată în registrul unic de control sau, când inspecția se desfășoară la sediul organului fiscal, data prevăzută în aviz (art. 123 CPF). Nu intră în calcul perioadele de suspendare legală (art. 127 alin. (7) CPF) și nici perioada necesară audierii în condițiile art. 9 alin. (3) lit. b) (art. 130 alin. (2) CPF).
O precizare pe care mulți contribuabili o află târziu: depășirea termenelor de 180/90/45 de zile nu atrage, prin ea însăși, nulitatea raportului de inspecție sau a deciziei de impunere. Practica s-a unificat în acest sens la întâlnirea președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale ÎCCJ și curților de apel (Craiova, 17–18 octombrie 2019): termenele de la art. 126 alin. (1) sunt de recomandare, iar depășirea lor poate atrage cel mult răspunderea disciplinară a inspectorilor. Sancțiunea reală se declanșează la pragul următor.
Art. 126 alin. (2) CPF prevede că, dacă inspecția nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei maxime — 360, 180, respectiv 90 de zile efective, fără perioadele de suspendare legală —, inspecția fiscală încetează, fără a se mai emite raport de inspecție, decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere.
De la Legea nr. 295/2020, art. 49 alin. (1) lit. f) CPF sancționează expres cu nulitatea emiterea raportului de inspecție și a deciziei de impunere (ori de nemodificare) după încetarea inspecției potrivit art. 126 alin. (2), fără reluare legală. Nulitatea se invocă în contestație, în instanță sau pe calea specială a art. 49 alin. (2) CPF.
La încetarea inspecției, art. 111 alin. (2) lit. b) CPF — suspendarea prescripției pe durata inspecției — nu se aplică (art. 126 alin. (3) CPF). Termenul de 5 ani se calculează ca și cum inspecția nu ar fi existat.
Inspecția poate fi reluată o singură dată, pentru aceeași perioadă și aceleași obligații, numai cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția inițială și numai în cadrul termenului de prescripție (art. 126 alin. (2)).
Cum prescripția nu a fost suspendată, reluarea devine adesea imposibilă în fapt pentru anii cei mai vechi — exact cei în care se concentrează, de regulă, sumele mari.
ATENȚIE. Nu confundați cele două praguri. Depășirea duratei simple (180/90/45 de zile) nu anulează actele — o apărare construită exclusiv pe acest argument va fi respinsă. Depășirea dublului duratei atrage însă încetarea de drept a inspecției și nulitatea actelor emise ulterior. Calculul exact al zilelor, cu excluderea suspendărilor legale, decide în ce scenariu vă aflați.
Perioadele de suspendare nu intră în calculul duratei — tocmai de aceea legea o condiționează strict. Conducătorul inspecției poate decide suspendarea numai dacă situația apărută împiedică finalizarea inspecției și numai în cazurile de la art. 127 alin. (1) CPF.
Motivele legale: controale încrucișate; ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, inclusiv dosarul prețurilor de transfer; decizia Comisiei fiscale centrale; efectuarea unei expertize; cercetări pentru identificarea unor persoane sau stabilirea realității unor tranzacții; solicitarea de informații ori documente de la autorități, instituții sau terți, inclusiv autorități fiscale străine; finalizarea altor acțiuni de control la același contribuabil; verificări la ceilalți membri ai grupului fiscal; începerea de îndată a unei inspecții la alt contribuabil; existența unei proceduri judiciare privind mijloacele de probă ori ridicarea documentelor financiar-contabile de organul de urmărire penală (lit. i¹); alte cazuri temeinic justificate. Suspendarea mai poate fi decisă la cererea justificată a contribuabilului (alin. (3)) și când soluționarea unei contestații sau acțiuni în contencios privind același contribuabil poate influența rezultatele inspecției (alin. (4)).
Suspendarea ține până la încetarea motivului, dar nu mai mult de 6 luni (art. 127 alin. (2)).
Procedură judiciară privind probele sau documente ridicate de organul de urmărire penală — plafonul de 6 luni nu operează. Este poarta prin care inspecțiile dublate de dosare penale rămân suspendate ani de zile.
Suspendarea cerută de contribuabil nu poate depăși 3 luni.
Decizia de suspendare se emite și se comunică obligatoriu; suspendarea începe de la data prevăzută în decizie sau, în lipsă, de la comunicare (art. 127 alin. (5)). O suspendare „de facto", necomunicată, nu oprește curgerea duratei.
În cel mult 10 zile de la încetarea motivului sau împlinirea perioadei, organul vă înștiințează și stabilește data reluării (alin. (6)).
Pe durata suspendării nu aveți obligațiile de la art. 124 alin. (1)–(2) CPF — echipa nu poate continua, sub acoperirea suspendării, să vă ceară documente și explicații (alin. (8)).
Aveți dreptul de a afla ce probe s-au obținut în perioada suspendării în legătură cu situația dumneavoastră fiscală (alin. (9)).
Decizia de suspendare poate fi contestată potrivit titlului VIII CPF (alin. (10)) — contestație în 45 de zile de la comunicare, instrumentul direct contra suspendărilor dispuse formal, fără un motiv real.
Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe se prescrie, ca regulă, în 5 ani de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația (art. 110 CPF). Pe durata inspecției termenul se suspendă — dar condiționat: potrivit art. 111 alin. (2) lit. b) CPF, prescripția se suspendă între data începerii inspecției (sau a verificării situației fiscale personale) și data emiterii deciziei de impunere, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora.
Un control care își depășește durata legală pierde, așadar, efectul suspensiv pentru întreaga perioadă: la data emiterii deciziei, o parte dintre anii verificați pot fi deja prescriși — apărare care se invocă expres, nu se aplică din oficiu. Adăugați art. 126 alin. (3) CPF (la încetarea inspecției, suspendarea prescripției nu operează) și obțineți linia de apărare completă. Atenție la revers: prescripția se suspendă și pe perioada în care contribuabilul se sustrage de la inspecție — tergiversarea proprie nu vă ajută.
Pentru verificarea situației fiscale personale (VSFP) — procedura prin care ANAF compară veniturile declarate ale persoanei fizice cu fluxurile financiare și patrimoniul real, cu miza impozitării cu 70% a veniturilor cu sursă neidentificată — durata este reglementată distinct.
Termenul este de cel mult 270 de zile de la data începerii, consemnată în proces-verbal (art. 140 alin. (6) și (6¹) CPF, forma dată de Legea nr. 295/2020; în forma inițială din 2015, termenul era de 365 de zile). Perioadele acordate pentru prezentarea documentelor și informațiilor — inclusiv termenul de 60 de zile pentru declarația de patrimoniu și de venituri — nu intră în calculul celor 270 de zile (art. 140 alin. (7) CPF), astfel că verificarea poate dura calendaristic mai mult fără a fi nelegală.
Suspendarea VSFP are reguli proprii (art. 142 CPF): expertiză, cercetări pentru identificarea unor persoane sau stabilirea realității unor tranzacții, informații suplimentare de la terți ori autorități fiscale străine, valorificarea unor informații din alte verificări, precum și — o singură dată — la solicitarea scrisă a persoanei fizice, pentru o situație obiectivă confirmată de organul fiscal. Suspendarea și reluarea se comunică.
Sancțiunea depășirii este aceeași ca la inspecție: art. 49 alin. (1) lit. f) CPF vizează expres emiterea raportului de verificare și a deciziei de impunere după încetarea VSFP potrivit art. 140 alin. (6) coroborat cu art. 147 și art. 126 alin. (2), fără reluare legală. Instanțele au început să aplice textul: prin hotărârea nr. 248 din 29 aprilie 2026, Tribunalul Olt a reținut că depășirea celor 270 de zile a condus la încetarea de drept a verificării, iar raportul de verificare și decizia de impunere emise ulterior, fără reluarea legală a procedurii, sunt lovite de nulitate absolută. Este o soluție pronunțată în primă instanță — un reper de argumentare, nu o practică definitiv consolidată —, dar ilustrează exact mecanismul pe care îl descrie legea. Într-un context în care, prin OPANAF nr. 768/2026, VSFP poate fi efectuată și de inspectorii antifraudă, disciplina termenelor rămâne una dintre puținele contraponderi reale ale contribuabilului.
Aviz, data începerii, fiecare decizie de suspendare și de reluare, fiecare solicitare de documente. Cereți în scris copiile actelor de procedură care vă lipsesc.
Scădeți doar suspendările dispuse prin decizie comunicată și verificați încadrarea în termenul maxim și în dublul acestuia. Un tabel cronologic, cu zilele pe fiecare interval, este piesa centrală a apărării.
Motivul se regăsește la art. 127 alin. (1)? Împiedica realmente finalizarea? S-au depășit 6 luni? Suspendările nelegale nu se scad din durată — ceea ce poate muta controlul peste pragul încetării de drept.
În 45 de zile de la comunicare, când suspendarea este formală sau nemotivată. Contestația fixează poziția dumneavoastră și documentează abuzul.
Cu privire la depășirea termenelor, solicitând finalizarea. Sesizarea nu suspendă nimic, dar creează un istoric scris care cântărește în contestație și în instanță.
În punctul de vedere la proiectul de raport și apoi în contestație: încetarea de drept, nulitatea actelor (art. 49 alin. (1) lit. f) CPF), lipsa efectului suspensiv asupra prescripției, iar în instanță — anularea actelor preparatorii în condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
ATENȚIE — de ce nu „trageți de timp". Obstrucționarea controlului pentru ca termenul „să curgă" este o strategie greșită. Întârzierile imputabile dumneavoastră se transformă, de regulă, în suspendări legale care nu intră în calculul duratei. Sustragerea de la inspecție suspendă ea însăși prescripția. Refuzul nejustificat de a prezenta documente este contravenție și deschide calea estimării bazei (art. 106 CPF). Apărarea pe durată funcționează numai dacă întârzierea aparține organului fiscal — colaborați documentat și lăsați timpul să curgă în sarcina autorității.
Reluarea după suspendare este continuarea aceleiași inspecții: organul vă înștiințează despre încetarea motivului și stabilește data reluării, iar durata se calculează prin adunarea intervalelor active.
Reluarea după încetarea de drept (depășirea dublului duratei) este o procedură excepțională: o singură dată, doar cu aprobarea organului ierarhic superior, pentru aceeași perioadă și aceleași obligații și numai în interiorul termenului de prescripție rămas — termen care, de această dată, nu a fost suspendat de inspecția încetată. Orice act emis după încetare, fără această reluare formală, este nul. A nu se confunda nici cu reverificarea din art. 128 CPF, care are condiții proprii.
Nu, ca regulă. Suspendarea durează până la încetarea motivului, dar cel mult 6 luni (3 luni când e cerută de contribuabil). Excepția este cea de la art. 127 alin. (1) lit. i¹) CPF — procedură judiciară privind probele sau documente ridicate de organul de urmărire penală — unde plafonul nu se aplică, iar inspecția se reia după finalizarea procedurii ori redobândirea accesului la documente. Și în acest caz suspendarea se dispune prin decizie comunicată, pe care o puteți contesta.
Inspecția încetase de drept la momentul depășirii, astfel că raportul de inspecție și decizia de impunere emise ulterior, fără reluarea legală a inspecției, sunt lovite de nulitate (art. 49 alin. (1) lit. f) CPF). Invocați nulitatea prin contestație în 45 de zile de la comunicare și, ulterior, în contencios administrativ. Verificați și prescripția: perioada inspecției încetate nu a suspendat termenul de 5 ani.
Prescripția se suspendă pe întreaga perioadă dintre începerea inspecției și emiterea deciziei de impunere — inclusiv pe durata suspendărilor legale — dar numai cu condiția respectării duratei legale a inspecției (art. 111 alin. (2) lit. b) CPF). Dacă durata legală este depășită, efectul suspensiv cade pentru tot intervalul, iar la încetarea inspecției legea exclude expres suspendarea (art. 126 alin. (3) CPF).
Nu. Perioadele prevăzute de lege sau stabilite de organul fiscal pentru prezentarea documentelor și informațiilor — de exemplu, termenul de până la 60 de zile pentru declarația de patrimoniu și de venituri — nu se includ în calculul celor 270 de zile (art. 140 alin. (7) CPF). De aceea o verificare poate depăși calendaristic 270 de zile fără a fi nelegală; calculul se face riguros, interval cu interval, înainte de a invoca încetarea.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.