Între iulie 2025 și mai 2026, structurile specializate ale ANAF au derulat 1.102 acțiuni de verificare la persoane fizice și au stabilit obligații fiscale suplimentare de peste 540 de milioane de lei. Printre situațiile întâlnite frecvent se numără tocmai banii „banali": depuneri de numerar în conturile personale, transferuri de la rude, împrumuturi nedocumentate. Iată plafoanele în vigoare, ce se raportează și cui — și cum documentați corect banii primiți sau dați.
Regimul numerarului este stabilit de Legea nr. 70/2015, modificată succesiv (cel mai consistent prin Legea nr. 296/2023 și OUG nr. 115/2023, iar de la 1 ianuarie 2026 și prin Legea nr. 239/2025). Forma în vigoare — sintetizată de ANAF într-un material oficial publicat în ianuarie 2026 — arată astfel.
Maximum 5.000 lei/zi de la o persoană (10.000 lei pentru magazinele de tip cash and carry).
Maximum 5.000 lei/persoană/zi, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi. Plățile din avansuri spre decontare: 5.000 lei/zi/persoană.
Maximum 50.000 lei la sfârșitul fiecărei zile (500.000 lei pentru cash and carry, supermagazine și hipermagazine); surplusul se depune la bancă în două zile lucrătoare.
Se achită 5.000 lei în numerar, restul exclusiv prin instrumente fără numerar. Fragmentarea plăților și a facturilor este interzisă.
10.000 lei/zi de la/către o persoană pentru livrări de bunuri, prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanțe sau alte drepturi. Fragmentarea este interzisă (cu excepția vânzărilor cu plata în rate, pe bază de contract).
Indiferent de sens și de destinație, se fac numai prin instrumente fără numerar (art. 4 alin. (4) din Legea 70/2015). Creditarea propriei societăți „cu cash", practică încă frecventă la SRL-urile mici, este contravenție.
50.000 lei/tranzacție pe zi pentru transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, prestări de servicii, precum și pentru acordarea/restituirea de împrumuturi. Fragmentarea unei tranzacții peste acest plafon este interzisă.
Art. 5 din lege: depunerea de numerar în conturile proprii (inclusiv la ATM-urile cu funcție de depunere), retragerile pentru plata salariilor, plata impozitelor și taxelor, transferurile prin instituții de plată.
Noutățile din 2026 și sancțiunea. Prin Legea nr. 239/2025, de la 1 ianuarie 2026 toate persoanele juridice sunt obligate să dețină un cont de plăți în România sau la Trezoreria Statului (cele nou-înființate — în 60 de zile lucrătoare de la înmatriculare; amendă 3.000–10.000 lei), iar profesioniștii înregistrați în registrul comerțului trebuie să accepte și mijloace moderne de plată (OUG nr. 193/2002; amendă 20.000–50.000 lei). Sancțiunea generală pentru depășirea plafoanelor de numerar: amendă de 25% din suma care depășește plafonul, dar nu mai puțin de 500 lei — fără posibilitatea achitării a jumătate din minim în 15 zile.
Un aspect des înțeles greșit: Legea 70/2015 nu plafonează transferurile bancare, ci doar numerarul. Prin bancă puteți transfera orice sumă. Numai că exact acest traseu bancar este perfect vizibil pentru autorități — ceea ce ne duce la punctul următor. Și tot de aceea puteți depune legal orice sumă la bancă: problema care rămâne este alta — să puteți dovedi de unde provin banii.
Unul merge către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, celălalt către ANAF. Funcționează independent, cu praguri și termene diferite, iar împreună acoperă practic întreaga imagine financiară a unei persoane fizice.
Instituțiile de credit și celelalte entități raportoare transmit Oficiului, în maximum 3 zile lucrătoare:
În lei sau valută, inclusiv operațiunile care „au o legătură între ele" — mai multe depuneri corelate se adună.
În și din conturi, echivalent în lei sau valută.
Transferurile din activitatea de remitere de bani.
Aici contează tiparul, nu suma: depuneri repetate chiar sub prag, rulaje incoerente cu profilul declarat, retrageri imediate după încasări. Banca nu vă anunță că a raportat — legea îi interzice.
Tot în baza acestei legi, banca aplică măsurile de cunoaștere a clientelei: vă poate cere documente privind sursa fondurilor și poate refuza operațiunea sau chiar închide relația de afaceri dacă explicațiile nu sunt satisfăcătoare.
Zilnic, instituțiile de credit, instituțiile de plată și emitenții de monedă electronică transmit lista titularilor — persoane fizice, juridice sau alte entități — care deschid ori închid conturi, împreună cu datele de identificare, persoanele cu drept de semnătură, împuterniciții, beneficiarii reali, precum și lista persoanelor care închiriază casete de valori.
La cererea organului fiscal central, băncile comunică, pentru fiecare titular vizat, rulajele și/sau soldurile conturilor, precum și informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin acele conturi. Termenele sunt scurte și sunt stabilite prin procedura emisă în aplicarea art. 61: maximum 5 zile lucrătoare pentru cererile care privesc o perioadă de până la 3 ani și maximum 10 zile lucrătoare pentru cererile care privesc o perioadă mai mare de 3 ani, în cazul rulajelor și soldurilor; pentru informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin conturi, termenul este de maximum 25 de zile lucrătoare de la data solicitării.
La acestea se adaugă schimbul internațional de informații: soldurile conturilor deținute în străinătate ajung anual la ANAF prin mecanismul CRS, iar începând cu 2026 furnizorii de servicii de criptoactive raportează tranzacțiile clienților în cadrul DAC8 (transpus prin OUG nr. 71/2025). Imaginea financiară a unei persoane fizice este, practic, completă.
ANAF funcționează pe analiză de risc: compară „utilizările de fonduri" (achiziții imobiliare, auto, creșteri de solduri, împrumuturi acordate firmelor, plasamente) cu veniturile declarate. Pragul care declanșează interesul este diferența semnificativă — mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei (art. 138 CPF).
Primul semnal este, de regulă, notificarea de conformare (art. 140¹ CPF): vi se semnalează neconcordanțele și aveți 30 de zile pentru a depune sau corecta declarații. Dacă riscul persistă, urmează verificarea situației fiscale personale: aviz de verificare, solicitarea documentelor, declarația de patrimoniu și de venituri, reconstituirea veniturilor prin metode indirecte pe perioada de prescripție de 5 ani.
Întrebările tipice în aceste proceduri: care este sursa depunerilor de numerar repetate din conturile personale; de unde provin sumele cu care ați creditat societatea (soldurile conturilor 455/462 din bilanț sunt verificate); cine v-a transferat bani și cu ce titlu; cum se corelează achizițiile cu veniturile din anii respectivi. Miza a crescut sever: din 1 iulie 2024, veniturile a căror sursă nu a fost identificată se impozitează cu 70% din baza impozabilă ajustată (art. 117 din Codul fiscal, modificat prin Legea nr. 296/2023), iar prin OPANAF nr. 768/2026 (M. Of. din 6 iulie 2026) competența de a efectua astfel de verificări a fost extinsă și la inspectorii Direcției generale antifraudă fiscală.
ATENȚIE: În verificarea situației fiscale personale, sarcina de a justifica sursa fiecărei sume vă revine, în practică, dumneavoastră. Explicațiile de tipul „am strâns bani în timp", „sunt darurile de la nuntă", „mi i-a dat familia" — fără niciun document — nu sting riscul, ci îl confirmă. Diferența dintre o sumă documentată și aceeași sumă nedocumentată poate fi, la limită, diferența dintre impozit zero și 70% plus dobânzi și penalități. Documentele se construiesc la momentul operațiunii, nu la cinci ani distanță, în timpul controlului.
Împrumutul de bani între persoane fizice este perfect legal (art. 2158 și urm. Cod civil) și nu necesită, ca regulă, o formă anume pentru validitate. Problema este proba — mai ales față de ANAF, ani mai târziu.
Pentru actele juridice de peste 250 lei, proba cu martori este în principiu inadmisibilă (art. 309 Cod procedură civilă). Fără înscris, împrumutul este aproape imposibil de dovedit.
Părțile, suma, data remiterii, termenul și modalitatea de restituire, dobânda — dacă există, aceasta este venit impozabil pentru împrumutător și se declară.
Notar, avocat, registratura unei instituții: elementul care desparte un contract credibil de unul suspectat că a fost „fabricat" retroactiv pentru control.
Recomandat prin virament, cu mențiunea explicită „împrumut conform contract din [data]". În numerar, doar în limita a 50.000 lei/tranzacție — plafon valabil și la restituire.
Împrumuturile asociat–societate, în ambele sensuri, se derulează exclusiv prin bancă (art. 4 alin. (4) din Legea 70/2015).
Extras de cont sau chitanță ori mențiune scrisă de primire. Un împrumut „restituit" fără urmă redevine venit nejustificat la împrumutător.
Regula din Codul civil este strictă: donația se încheie prin înscris autentic notarial, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1011 alin. (1)). Excepția relevantă pentru bani este darul manual: bunurile mobile corporale — inclusiv sumele de bani — de până la 25.000 lei pot fi donate valabil prin simplul acord al părților însoțit de remiterea efectivă (art. 1011 alin. (4)).
Practic: pentru sume mici, remiterea prin virament cu mențiunea „donație" creează cel puțin o urmă clară a datei, sumei și părților. Pentru sume mari, forma autentică notarială rămâne varianta sigură: validitate incontestabilă, dată certă, probă completă.
Fiscal, sumele primite cu titlu de donație de o persoană fizică nu reprezintă, ca regulă, venit impozabil. Dar în verificare donația trebuie dovedită: cine a dat, când, cât — și, tot mai des, organul fiscal verifică și capacitatea financiară a donatorului. O „donație de la părinți" pe care părinții, pensionari, nu o puteau face din veniturile lor mută problema, nu o rezolvă. Chiar între părinți și copii, consemnați în scris sumele semnificative: relația de rudenie nu ține loc de document.
Pentru orice sumă importantă. Viramentul fixează data, suma, părțile și explicația plății — exact elementele pe care ANAF le cere ulterior.
Contract de împrumut, act de donație, înscris de primire — redactate la momentul operațiunii, nu reconstituite pentru control.
„Împrumut cf. contract din 12.03.2026", „restituire împrumut", „donație" — nu „alimentare cont" sau câmp gol.
Notar, atestare de avocat sau înregistrare într-un registru public, pentru înscrisurile sub semnătură privată.
Extrase de cont, contracte, acte de vânzare ale bunurilor din care provin banii, documente de schimb valutar. Verificarea acoperă perioada de prescripție de 5 ani.
Dobânzile încasate se declară; încasările repetate din vânzări sau servicii pot ridica problema recalificării ca activitate economică, cu obligații de înregistrare și contribuții.
Notificarea de conformare sau o cerere de informații are termene scurte, iar calitatea primului răspuns influențează decisiv cursul procedurii. Evaluați cu un profesionist ce documente transmiteți și cum le prezentați.
Da. Plafoanele Legii 70/2015 nu se aplică depunerilor de numerar în contul propriu. Însă depunerile de la echivalentul a 10.000 euro în sus se raportează automat Oficiului, banca vă poate cere documente privind sursa fondurilor, iar ANAF poate solicita ulterior justificarea sumelor. Legalitatea depunerii nu înlocuiește justificarea sursei.
Pentru un împrumut civil obișnuit între persoane fizice care nu acționează în cadrul unei activități economice, legea nu impune o înregistrare fiscală a contractului în sine. Dobânda convenită este însă venit impozabil și se declară. Recomandăm înscris cu dată certă și derulare prin bancă — pentru probă, nu pentru că ar exista o obligație de înregistrare.
Sumele primite cu titlu de donație nu sunt, ca regulă, venit impozabil pentru persoana fizică. Ele trebuie însă probate: act de donație sau virament cu mențiune, plus — ideal — dovada capacității financiare a donatorului. În lipsa probelor, într-o verificare, suma riscă tratamentul de venit cu sursă neidentificată.
Amenda este de 25% din suma care depășește plafonul, dar nu mai puțin de 500 lei, fără beneficiul achitării a jumătate din minim. Separat de contravenție, rămâne riscul fiscal de fond: sumele încasate și nedeclarate pot genera impozit, contribuții, accesorii — iar în scenariul veniturilor cu sursă neidentificată, cota de 70%.
La cererea organului fiscal central, termenele stabilite prin procedura emisă în aplicarea art. 61 din Codul de procedură fiscală sunt de maximum 5 zile lucrătoare pentru rulajele și soldurile aferente unei perioade de până la 3 ani și de maximum 10 zile lucrătoare pentru perioade mai mari de 3 ani. Pentru informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin conturi, termenul este de maximum 25 de zile lucrătoare. Separat, lista celor care deschid sau închid conturi se transmite zilnic.
Material informativ, actualizat la 17 iulie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.