„Am firmă în Dubai, am viză de rezident, nu mai plătesc nimic în România.” Este propoziția cu care încep, an de an, cele mai multe consultații pe fiscalitate internațională. De obicei, urmează o listă de fapte care o contrazice — iar din 2023, chiar și partea emirateză a poveștii s-a schimbat.
Soția și copiii locuiesc în Brașov, apartamentul de aici e neînchiriat și disponibil oricând, clienții sunt europeni, facturile se emit dintr-un laptop de pe strada Lungă, iar în Emirate persoana în cauză petrece trei-patru săptămâni pe an. Structura este reală din punct de vedere juridic — societatea există, licența e valabilă, viza e emisă. Efectul fiscal urmărit, în schimb, nu se produce.
Iar din 2023, Emiratele nu mai sunt o jurisdicție „fără impozit pe profit”. Discuția merită pornită de la ce a rămas legal din structurile internaționale, nu de la o promisiune de la terasă.
Prin Decretul-lege federal nr. 47/2022, Emiratele Arabe Unite au introdus un impozit federal pe profitul societăților, aplicabil pentru exercițiile financiare care încep la sau după 1 iunie 2023. Structura cotelor este simplă.
Pentru profitul impozabil de până la acest prag, în regimul general de impozitare.
Pentru profitul impozabil care depășește 375.000 AED.
Este un impozit real, cu înregistrare obligatorie la autoritatea fiscală federală, declarații anuale, obligații de documentare și reguli de prețuri de transfer aliniate standardelor OCDE. Diferența față de perioada anterioară nu este doar cota — este apariția unei administrații fiscale care cere, verifică și sancționează.
Aici se produce cea mai frecventă neînțelegere. Regimul zonelor libere nu a fost desființat, dar a fost condiționat. O societate dintr-o zonă liberă beneficiază de cota de 0% numai dacă are calitatea de Qualifying Free Zone Person și numai pentru venitul calificat. Condițiile sunt cumulative.
Activitățile generatoare de venit calificat („core income-generating activities”) se desfășoară efectiv acolo, cu active, personal și cheltuieli operaționale corespunzătoare. Externalizarea este posibilă în limite stricte și cu supraveghere reală. Este aceeași logică a substanței economice pe care o regăsiți în orice jurisdicție serioasă.
Potrivit categoriilor stabilite prin deciziile de aplicare. Nu orice venit al societății intră în această categorie.
Veniturile necalificate nu trebuie să depășească pragul reprezentat de 5% din veniturile totale sau 5 milioane AED, luându-se în considerare valoarea mai mică dintre cele două. Depășirea pragului atrage pierderea statutului.
Respectarea regulilor pentru tranzacțiile cu părți afiliate, cu documentația aferentă.
Societatea nu trebuie să fi optat pentru impozitarea în regim general.
ATENȚIE: Consecințele nerespectării sunt mai severe decât se așteaptă majoritatea. Societatea care nu îndeplinește condițiile într-un exercițiu fiscal nu pierde pur și simplu beneficiul pe surplusul de venit: potrivit deciziei de aplicare privind venitul calificat, ea pierde calitatea de Qualifying Free Zone Person de la începutul exercițiului în care s-a produs neîndeplinirea și pentru următoarele patru exerciții fiscale — un blocaj de cinci ani. Pe toată această perioadă, întregul venit impozabil, inclusiv cel care ar fi fost calificat, se impozitează în regimul general. Corectarea problemei în anul următor nu redeschide ușa mai devreme. Cu alte cuvinte: statutul de zonă liberă nu este o etichetă administrativă obținută la înființare, ci o calitate care trebuie menținută și probată în fiecare an.
La acestea se adaugă taxa pe valoarea adăugată, introdusă în 2018, cu o cotă standard de 5%, și obligațiile de înregistrare aferente.
Prin Decizia Cabinetului nr. 142/2024, Emiratele au introdus un impozit minim național suplimentar (Domestic Minimum Top-up Tax), aplicabil pentru exercițiile financiare care încep la sau după 1 ianuarie 2025. Mecanismul asigură o rată efectivă de impozitare de minimum 15% pentru entitățile emirateze din grupurile multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro în cel puțin două dintre ultimele patru exerciții financiare. Emiratele au adoptat doar impozitul minim național, nu și regula de includere a veniturilor sau regula profiturilor subimpozitate.
Pentru antreprenorul român obișnuit, această regulă este irelevantă — pragul de 750 de milioane de euro o plasează în afara discuției. Este însă un semnal despre direcția de fond: jurisdicția care se prezenta drept „zero tax” aplică astăzi, pentru grupurile mari, exact standardul global de 15%.
Sunt două lucruri complet distincte. Viza (permisul de ședere) este un document de drept al imigrării. Rezidența fiscală este un statut definit de legislația fiscală. În Emirate, criteriile pentru persoanele fizice sunt stabilite prin Decizia Cabinetului nr. 85/2022, în vigoare din 1 martie 2023. O persoană fizică este rezident fiscal emiratez dacă îndeplinește una dintre următoarele condiții:
Are locuința obișnuită sau principală și centrul intereselor financiare și personale în Emirate.
A fost prezentă fizic în Emirate 183 de zile sau mai mult într-o perioadă de 12 luni consecutive.
A fost prezentă fizic 90 de zile sau mai mult într-o perioadă de 12 luni consecutive, este cetățean emiratez, resortisant al unui stat din Consiliul de Cooperare al Golfului sau titular al unui permis de ședere valabil, și are o locuință permanentă la dispoziție în Emirate ori desfășoară acolo o activitate salariată sau o afacere.
Certificatul de rezidență fiscală se emite de autoritatea fiscală federală, la cerere, dacă sunt îndeplinite aceste condiții. Simpla deținere a unei vize nu este suficientă pentru niciuna dintre cele trei variante.
Aceasta este singura frază care contează cu adevărat. Rezidentul fiscal român datorează impozit în România pentru veniturile din orice sursă, din țară și din străinătate. Potrivit art. 7 pct. 28 din Codul fiscal, sunteți rezident român dacă îndepliniți cel puțin unul dintre criterii: domiciliul în România, centrul intereselor vitale în România, prezența de peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive.
Prin urmare, dacă familia, locuința și legăturile economice rămân aici, sunteți rezident român — indiferent câte vize emirateze dețineți. Dividendele încasate de la societatea din Dubai sunt impozabile în România și trebuie declarate, cu cota aplicabilă veniturilor din dividende, majorată la 16% pentru dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 prin Legea nr. 141/2025. Iar dacă ambele state vă consideră rezident, conflictul se tranșează prin criteriile succesive din art. 4 al convenției: locuință permanentă, centru al intereselor vitale, ședere obișnuită, naționalitate.
A doua capcană: societatea condusă din România. Chiar dacă rezidența dumneavoastră personală ar fi mutată corect, rămâne întrebarea despre societate. Potrivit art. 7 pct. 37 din Codul fiscal, o persoană juridică străină al cărei loc al conducerii efective se află în România este rezidentă fiscal română, cu impozitarea profitului aici. O societate din zona liberă administrată prin e-mail din România nu este o societate emirateză din perspectiva legii române — este o societate română neînregistrată.
Între România și Emirate există un acord de evitare a dublei impuneri semnat la Dubai la 4 mai 2015, ratificat prin Legea nr. 26/2016, intrat în vigoare la 11 decembrie 2016 și aplicabil de la 1 ianuarie 2017; el a înlocuit acordul din 1993. Convenția plafonează impozitul reținut în statul-sursă pentru dividende, dobânzi și redevențe la 3%, atunci când destinatarul este beneficiarul efectiv.
Aici apare însă mecanismul pe care nimeni nu-l explică la terasă. Potrivit textului acordului publicat de ANAF, România elimină dubla impunere prin metoda creditului: atunci când un rezident român obține venituri care, potrivit acordului, sunt impozitate în Emirate, România acordă ca deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Emirate — însă deducerea nu poate depăși partea din impozitul român, calculată înainte de acordarea deducerii, aferentă acelui venit. Este creditul ordinar, aceeași logică pe care o regăsiți la art. 131 din Codul fiscal pentru persoanele fizice.
Consecința aritmetică este brutală în simplitatea ei: creditul este zero dacă acolo nu ați plătit nimic. O convenție de evitare a dublei impuneri elimină dubla impunere; ea nu creează o scutire acolo unde există o singură impunere. Dacă societatea din zona liberă are 0% și dumneavoastră sunteți rezident român, veți plăti în România integral, fără nimic de creditat.
Emiratele au semnat Acordul multilateral al autorităților competente și Convenția privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală în aprilie 2017, au început identificarea conturilor raportabile în 2017 și au efectuat primele schimburi automate de informații în septembrie 2018. Astăzi, Emiratele schimbă date cu peste 100 de jurisdicții partenere; raportarea internă se face până la 30 iunie, iar schimbul internațional până la 30 septembrie al fiecărui an.
Practic: soldul contului dumneavoastră personal din Dubai, dobânzile și încasările brute ajung la ANAF prin același canal prin care ajung datele din Elveția sau din Luxemburg.
Aceasta înseamnă centrul intereselor vitale mutat efectiv, prezența fizică documentată, chestionarul de plecare depus la timp, certificatul de rezidență fiscală emiratez și conducerea societății exercitată efectiv acolo. În ordine practică, o mutare care rezistă la verificare presupune:
Luată prima. Dacă soțul/soția și copiii rămân în România, centrul intereselor vitale rămâne, ca regulă, aici — restul demersurilor nu compensează.
Cea din Emirate devine principală și documentată (contract, utilități pe numele dumneavoastră); cea din România, dacă o păstrați, se închiriază pe termen lung unui terț, astfel încât să nu vă mai stea la dispoziție.
Depus la organul fiscal român, în termenul legal, cu probele noii vieți anexate.
Obținut pentru fiecare an relevant — nu o singură dată, la început.
Ștampile, bilete, contracte, extrase — proba se construiește pe măsură ce trece anul, nu la cererea inspectorului.
Decizii luate în Emirate, ședințe reale, cheltuieli operaționale coerente cu activitatea declarată.
Unde rămân afaceri, conturi sau mandate în România, ele trebuie să aibă o explicație care nu contrazice declarația de plecare.
Este o decizie de viață, nu una fiscală. Costurile ei — școli, locuință, distanță de familia extinsă, reconstrucția rețelei profesionale — sunt reale și trebuie puse în balanță onest. Ceea ce nu funcționează este varianta hibridă: viață în România, structură în Dubai, speranță că nimeni nu compară cele două. În practică, tocmai comparația este cea mai simplă operațiune pe care o face administrația: datele CRS arată contul, registrul comerțului emiratez arată licența, iar evidențele românești arată familia, casa și zilele petrecute aici. Pentru cine lucrează efectiv din mai multe țări, discuția se mută pe regimul fiscal al nomazilor digitali.
Este un document important, dar nu tranșează singur discuția. Dacă România vă consideră, la rândul ei, rezident — pe criteriul domiciliului sau al centrului intereselor vitale — există un conflict de dublă rezidență, care se soluționează prin criteriile succesive din art. 4 al convenției. La testul locuinței permanente și al centrului intereselor vitale, o familie și o casă în Brașov cântăresc mai mult decât un certificat.
Posibil. Dacă locul conducerii efective este în România, societatea este rezidentă fiscal română și profitul se impozitează integral aici, indiferent de distribuiri. Separat, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 40⁵ din Codul fiscal privind societățile străine controlate, anumite venituri nedistribuite pot fi impozitate direct la nivelul dumneavoastră.
Nu, dacă aveți statutul de Qualifying Free Zone Person. Pragul de scutire aparține regimului general. Societatea calificată din zona liberă are 0% pe venitul calificat și 9% pe restul, fără pragul de 375.000 AED. Este o distincție care schimbă complet calculul pentru societățile cu venituri mixte.
Locuința disponibilă în România este primul criteriu în cascada din convenție și un element greu la analiza centrului intereselor vitale. Nu este, prin ea însăși, fatală — mai ales dacă este închiriată pe termen lung unui terț, deci nu vă mai stă la dispoziție. Dar dacă rămâne liberă și mobilată, „gata oricând”, ea va fi invocată împotriva dumneavoastră. Documentați situația din prima zi.
Acest articol are caracter strict informativ și nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Situațiile individuale trebuie analizate punctual. Stadiul legislativ reflectat: 18 iulie 2026.
Termenele curg din momentul comunicării. O primă discuție clarifică ce vi se reproșează, ce trebuie să justificați și cum se construiește apărarea — înainte ca o estimare să devină o decizie de impunere.