Lucrați ca îngrijitoare în Torino, pe un șantier în Roma sau în agricultură în Puglia, cu contract italian, iar impozitul și contribuțiile vi se rețin în Italia. Pentru ANAF însă, dacă buletinul a rămas cu adresa din România, puteți figura în continuare ca rezident fiscal român. De aici pornesc notificările și deciziile care cer impozit pe venituri pentru care ați plătit deja în Italia.
Potrivit art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal, salariul primit pentru muncă desfășurată efectiv în Italia și plătit de un angajator italian nu este impozabil în România și nu se declară aici.
Scutirea are două condiții: munca se face fizic în Italia, iar plătitorul este un angajator nerezident. Dacă oricare dintre ele lipsește sau nu poate fi dovedită, de exemplu pentru că o parte din an ați lucrat din România ori ați fost plătit de o firmă românească, regula se schimbă.
În practică, ANAF nu pornește de la contractul dumneavoastră, ci de la datele primite automat din Italia și de la faptul că figurați cu domiciliul în România. Rezultatul poate fi o notificare sau o decizie de impunere pentru impozit pe venit și, uneori, pentru CAS și CASS, chiar dacă le-ați plătit deja în Italia. O asemenea decizie nu devine definitivă dacă este contestată la timp și cu probe.
Este o prejudecată des întâlnită că fiscul român nu știe ce câștigă un român în străinătate. Între statele Uniunii, administrațiile fiscale își transmit automat, an de an, informații despre salarii, remunerațiile administratorilor, asigurările de viață și imobile, în baza Directivei 2011/16/UE (DAC1). Agenzia delle Entrate trimite astfel la București date despre veniturile persoanelor care figurează cu adresă în România.
La acestea se adaugă standardul OCDE de raportare comună (CRS): băncile din peste 100 de jurisdicții raportează conturile nerezidenților, cu soldurile, dobânzile, dividendele și sumele încasate din vânzări. În 2022, prin acest mecanism au circulat date despre 111 milioane de conturi. Platformele digitale raportează veniturile vânzătorilor (DAC7), iar din 2026 se colectează și date despre criptoactive (DAC8).
Nimeni nu trebuie să ceară aceste date. Ele ajung automat la ANAF, care le compară cu propriile evidențe. Dacă figurați cu domiciliul în România și nu există nicio explicație pentru veniturile din Italia, sistemul generează o notificare.
De cele mai multe ori aveți deja documentele care arată unde ați muncit și unde ați plătit. Contează să le păstrați pe fiecare an.
Documentul anual emis de angajator, de regulă până la 16 martie, cu venitul plătit și cu impozitul și contribuțiile reținute în Italia. Este proba principală pentru salariu.
Fluturașii lunari de salariu. Arată perioada lucrată, angajatorul și reținerile IRPEF și INPS, lună de lună.
Declarația de venit depusă în Italia, dacă ați depus-o. Confirmă că Italia v-a tratat ca rezident fiscal italian.
Atestarea rezidenței fiscale emisă, la cerere, de Agenzia delle Entrate. Este documentul care cântărește cel mai mult în fața ANAF când se discută rezidența.
Dovada înscrierii la primăria italiană (anagrafe). Arată de când locuiți acolo, dar nu decide singură rezidența fiscală.
Istoricul contribuțiilor plătite în Italia. Răspunde direct oricărei pretenții de CAS sau CASS din România pentru aceiași ani.
Din 2024, Italia consideră rezident fiscal persoana care, pentru cea mai mare parte a anului, are în Italia reședința sau domiciliul, înțeles ca locul unde se desfășoară în principal relațiile personale și familiale, ori este prezentă fizic acolo. Înscrierea la anagrafe a devenit doar o prezumție, care poate fi răsturnată. România, la rândul ei, vă consideră rezident dacă păstrați aici domiciliul sau centrul intereselor vitale (art. 7 pct. 28 din Codul fiscal).
Când ambele state vă consideră rezident, decide convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și Italia, cea din 2015, prin criteriile de departajare: locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia. Cine are familia, casa și viața în Italia are argumente puternice. Cine are soțul sau soția și copiii în România, iar în Italia doar locul de muncă, are o poziție mai dificilă și o analiză mai atentă de făcut.
Pentru salariații din Uniunea Europeană, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 stabilește că se aplică legislația de securitate socială a statului în care se muncește. Contribuțiile reținute de angajatorul italian către INPS acoperă pensia și asigurarea de sănătate, iar pentru același salariu nu se datorează CAS sau CASS în România.
Excepția este detașarea: dacă firma românească v-a trimis în Italia, cu documentul A1, rămâneți în sistemul românesc. Pentru îngrijitoarele angajate direct de familii italiene, contribuțiile se plătesc tot la INPS, prin angajator, iar extrasul INPS este proba care închide discuția.
Dreptul ANAF de a stabili impozite se prescrie, ca regulă, în 5 ani, socotiți de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează (art. 110 din Codul de procedură fiscală). Când obligația rezultă din fapte care constituie infracțiuni, legea prevede un termen de 10 ani.
Decizia poate cuprinde impozitul pe venit și contribuțiile sociale, calculate ca și cum veniturile ar fi fost obținute în România, fără să țină seama, de la sine, de impozitul și contribuțiile plătite în Italia. Ce s-a plătit acolo trebuie dovedit.
Pentru fiecare zi de la scadență până la plată se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, astfel că suma crește cu fiecare an verificat.
O decizie necontestată la timp poate fi executată silit, inclusiv prin poprirea conturilor din România și prin măsuri asupra bunurilor de aici.
La cumpărarea unei case sau la depuneri mari în cont, economiile din Italia pot fi tratate ca venituri nejustificate, impozabile cu 70%, dacă proveniența lor nu este dovedită.
Lucrez cu români din Italia fără ca ei să se deplaseze în țară. Contractul de asistență juridică se semnează la distanță, iar pe baza împuternicirii avocațiale vă reprezint în fața ANAF și, dacă este nevoie, în fața instanțelor din România.
Vorbim la telefon, pe WhatsApp sau prin videoconferință, în timp real, iar documentele se trimit scanate sau fotografiate. Actele italiene le obțineți dumneavoastră, de la angajator, de la INPS sau de la Agenzia delle Entrate; vă spun exact care sunt necesare în situația dumneavoastră și în ce formă.
Analiza o fac în cele trei calități pe care le am: avocat, consultant fiscal și expert fiscal judiciar. Argumentul juridic și calculul se verifică împreună, înainte de orice răspuns către ANAF.
Nu. Salariul plătit de un angajator italian pentru muncă desfășurată în Italia nu se impozitează și nu se declară în România (art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal). Trebuie însă să puteți dovedi cele două condiții, cu contractul, Certificazione Unica și fluturașii de salariu.
Nu o ignorați și nu plătiți înainte de o analiză. O decizie de impunere se poate contesta doar într-un termen limitat, iar argumentele se construiesc pe documentele italiene și pe convenția dintre România și Italia. Trimiteți-mi decizia și vă spun pe ce se poate contesta.
Legal, nu pentru același salariu: contribuțiile se datorează în statul în care munciți, potrivit Regulamentului (CE) nr. 883/2004. În practică, ANAF poate emite totuși o decizie, iar ea trebuie contestată cu extrasul de contribuții INPS.
Adresa din buletin contează pentru ANAF, dar nu tranșează singură situația. Când ambele state vă consideră rezident, decide convenția româno-italiană, după locuința permanentă și centrul intereselor vitale. Răspunsul depinde de unde vă sunt familia, casa și viața.
Da. Contractul se semnează la distanță, vă reprezint în fața ANAF și a instanțelor române pe baza împuternicirii avocațiale, iar comunicarea se face telefonic, pe WhatsApp sau prin videoconferință.
Material informativ, actualizat la 3 octombrie 2026. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală; situațiile individuale trebuie analizate punctual.
Analizele pentru românii plecați sunt grupate în rubrica Românii din străinătate, unde găsiți și toate țările. Regula generală pentru salariu este explicată în Lucrez în străinătate, iar pentru o situație concretă vedeți asistența pentru românii din străinătate.
Italia, Germania, Spania, Marea Britanie, Franța, Austria, Belgia, Țările de Jos, Irlanda, Danemarca, Suedia, SUA și Canada, Emiratele Arabe Unite și firmele offshore.
Vedeți toate țărileSalariul plătit de un angajator spaniol pentru muncă în Spania nu se impozitează în România, dar ANAF poate emite decizii pentru ultimii 5 ani. Certificado de residencia fiscal, vida laboral și apărarea de la distanță.
Citiți analizaSalariul plătit de un angajator francez pentru muncă în Franța nu se impozitează în România, dar ANAF poate emite decizii pentru ultimii 5 ani. Documentele franceze care contează și apărarea de la distanță.
Citiți analizaSalariul plătit de un angajator german pentru muncă în Germania nu se impozitează în România, dar ANAF poate emite decizii pentru ultimii 5 ani. Lohnsteuerbescheinigung, Ansässigkeitsbescheinigung și apărarea de la distanță.
Citiți analizaTrimiteți-mi documentul pe WhatsApp sau pe e-mail. O primă analiză arată dacă decizia se poate contesta și ce acte italiene sunt necesare.